Filiaşi, istorie şi cultură pe Valea Jiului
Editura Universitaria/Editura Beladi, Craiova, 2010
„Filiaşi, istorie şi cultură pe Valea Jiului“, volum care va fi lansat, sâmbătă, 9 octombrie, aduce în pagini mărturii, documente, rezultate ale unei cercetări asiduee a evenimentelor cruciale din care s-a plăsmuit istoria Filiaşiului şi a împrejurimilor sale. „Cartea aceasta este despre un teritoriu circumscris oraşului Filiaşi, cel care polarizează în jurul lui viaţa unei văi închise de dealurile a trei subunităţi fizico-geografice ale Podişului Getic, Platforma Strehaiei, Dealurile Gilortului, Câmpia Înaltă a Bălăciţei, deschisă însă printre capetele acestor dealuri de apa Jiului către Transilvania şi Europa Centrală, sau spre Dunăre şi întreg Sudestul european.
Nu întâmplător, în 1872, domnitorul Carol I a aşezat pe teritoriul Filiaşilor un monument -bornă a întâlnirii Jiului cu cei mai importanţi afluenţi ai săi, Gilortul şi Motrul, sau a hotarelor judeţelor Gorj, Mehedinţi şi Dolj. Din această poziţie de punct de convergenţă, de centru al provinciei Oltenia, istoricii descifrează mărturiile despre trecut, calitatea oamenilor din aceste locuri şi valorile culturale create de înaintaşi rămase în dunga nevoilor, ignoranţei sau dezinteresului, dar mereu în responsabilitatea şi obligaţia contemporanilor“, sunt scrise în prefaţa lucrării, sub semnătura inginerului Nicolae Stăncioi, primarul oraşului Filiaşi.
Cititorul avid de cunoaştere va descoperi în paginile volumului lucruri interesante, poveşti pline de istorie, va cunoaşte istoria „Începuturilor Spitalului Orăşenesc din Filiaşi“, la fel cum va răsfoi „Pagini din viaţa socială şi de jertfire pentru neam“, dar va face cunoştinţă cu neamurile de mari boieri, Filiaşii, Argetoienii, Brădeştii, Poenarii, Coţofenii.
Prins în mrejele povestirilor, cititorul va călătorii mai departe cunoscându-i pe ctitorii eclesiastici şi boiereşti. Se va închina şi va asculta istorioara Mănăstirii Gura Motrului, pe cea a Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril a fostei Mănăştiri Tânţăreni sau pe cea a Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ din satul Tatomireşti, şi câte şi mai câte.
Îşi va încheia cu ultima filă călătoria în această vale mănoasă şi prea umblată dintotdeauna a Jiului, cu sufletul împăcat că acum nu mai este un necunoscător al locului, ci unul dintre cei care va încerca să facă cunoscut urmaşilor un trecut istoric deosebit, al unui loc binecuvântat prin bogăţia sa spirituală şi culturală.
