În fiecare seară de miercuri îşi dau întâlnire, la 19.00 trecute fix, pe băncuţele de la celebrele fântâni din Piaţa „Mihai Viteazul“ din Craiova. Au lucru serios de isprăvit, aşa că nu întârzie niciodată de la întâlnirea de la atelierul de creaţie.
Câteva bucăţi de cârpiţe, sculuri de lână, melană, mohair, foarfece, decupaje din carton, linguri de lemn, carioci, lipici, creioane, toate îşi aşteaptă creatorii de păpuşi. Stau înşirate, într-o dezordine ordonată în fiecare seară de miercuri, în aşteptarea micuţilor maeştri, care nu întârzie niciodată. Doar o ploaie de vară îi mai poate speria uneori.
Micuţii creatori păşesc cu toată încrederea şi seriozitatea de care sunt în stare. Lasă deoparte rucsacul cu sticluţa cu apă. Nici bicicletele sau trotinetele care i-au condus până la locul creaţiei nu le mai sunt de folos. Le abandonează într-un colţ, pentru că acum trebuie să se apuce de lucru. O competiţie deschisă începe între piticii meşteri de păpuşi. Micuţele creaturi necuvântătoare, cei mai frumoşi fluturi trebuie să câştige acea competiţie.
Aşa că toată lumea se apucă de lucru. Mai întâi lingura de lemn începe să capete forme. Un ochi, apoi un altul, buzele roşii şi părul lipit cu grijă îmbracă lemnul alb. Apoi, stângaci, cu mânuţele tremurând de emoţie, iau foarfeca în mână, acel obiect de care până de curând se temeau, căci mami îi avertizase că poate muşca din degeţele. Dar acum ei sunt destul de mari încât să nu se mai teamă de acest „monstru mic“, care tinde să devină aliatul lor în atelierul de creaţie în aer liber, care le dezvoltă gustul pentru creaţie şi, totodată, le cultivă simţul artistic şi estetic, după cum atât de complicat le povesteşte mama prietenelor sale despre păţania din fiecare zi de miercuri.
Păpuşi, fluturaşi, piraţi
„O cariocă roşie“, „puţin scoci“, „foarfeca“ sunt rugăminţile care se aud în dreapta şi-n stânga ca-ntr-o sală de operaţie. „Numai un pic. N-am reuşit să termin încă“, se aude din alt colţ o voce de copil. Răbdător, micuţul creator câştigă timp până la venirea ustensilei necesare cu alta pe care o are la îndemână. Nimeni nu este supărat de micile întârzieri, nimeni nu protestează. Micuţii creatori lucrează într-o armonie perfectă, asemeni spiriduşilor în marea fabrică de jucării din ţara lui Moş Crăciun. Şi uite aşa un pirat începe să capete forme, tot astfel cum un fluturaş primeşte ultimele retuşuri. O bucăţică de foaie creponată în nuanţe vii este lipită pe o aripă. Şi totuşi, o antenuţă se încăpăţânează să nu se lipească. Şi atunci rugămintea fierbinte a micului creator de păpuşi se face auzită. Cu răbdare, îndrumătorul de la Casa „Traian Demetrescu“, care a demarat acest proiect cu un an în urmă, Anca Predoi, se apleacă peste micul fluturaş, desăvârşind opera. Altă fetiţă o solicită în finalizarea unei alte creaţii. O prinţesă îşi tot pierde ţinuta. Rochiţa confecţionată de ea pare să fie cam mare. Şi atunci se fac retuşuri. Rochiţa înfoiată trebuie strâmtată, lipită din nou. Nici părinţii nu se dau în lături. Se prind în jocul de-a creaţia al micuţilor lor. Amintirile din vremea propriei lor copilării îi năpădesc. Parcă mai ieri tremurau de emoţie la gândul creării primei păpuşi. Şi atunci mamele lor sau bunicile le întindeau o mână de ajutor. Astăzi, iau cu încredere şi ele carioca, foarfecele şi hârtia creponată şi le întind o mână de ajutor micuţilor.
La sfârşit, atunci când gongul anunţă venirea orei 21.00, păpuşile sunt gata. Fluturaşii – asemenea, iar creatorul de păpuşi îşi poate continua stingher jocul, nu înainte de a pune la loc sigur propria creaţie, care îi poartă semnătura. Miercurea viitoare va veni din nou în micul atelier în aer liber şi se va juca de-a micul făuritor de păpuşi.
