Celebrele bipuri, care acoperă înjurăturile sau expresiile indecente la televizor, vor fi în curând de domeniul trecutului dincolo de Ocean.
Undă verde la înjurături la televizor. Curtea de Apel a celui de-al doilea district din Manhattan a acceptat recursul formulat împotriva regulamentelor federale din 2004, care interziceau pronunţarea la televizor sau la radio a unor „obscenităţi sexuale“ sau „expresii indecente“, anulând astfel orice fel de restricţii. Motivul este respectarea dreptului la libertatea de exprimare, cum se menţionează în textul sentinţei: „Interzicerea oricărui tip de referiri ofensive clare la sex sau la organele sexuale, fără a defini în prealabil ce se înţelege prin ofensiv, înseamnă reducerea posibilităţilor de exprimare, pentru că moderatorii nu au idee ce este permis şi ce nu“, ei fiind nevoiţi „să practice autocenzura asupra unor conţinuturi care sunt protejate de textul Primului Amendament din Constituţie, care protejează libertatea de exprimare“.
Exemple de cenzură
În motivaţia sentinţei sunt citate o serie de exemple, cum ar fi decizia unui post de radio din statul Vermont de a nu transmite o dezbatere politică locală pentru că unul dintre participanţi folosea „cuvinte nepotrivite“, sau un post de televiziune din Moosic, Pennsylvania, care a decis să nu mai transmită nici un eveniment în direct, pentru ca nu cumva telespectatorii să audă „expresii indecente“. Acţiunea juridică a fost îndreptată împotriva lui Julius Genachowski, preşedintele Comisiei Federale a Comunicaţiilor (FCC) din Washington, care până acum a asigurat aplicarea strictă a normelor care obligă posturile de radio şi de televiziune să acopere cu „bip“ cuvintele „indecente“ pronunţate la microfon şi ziarele să înlocuiască astfel de expresii cu puncte de suspensie. Printre cuvintele cele mai răspândite care au parte de această soartă se numără „fuck!“, precum şi descrierea organelor şi a actelor sexuale.
O zi istorică
În opinia lui Carter Phillips, un avocat din Washington care a luptat împotriva FCC pentru a apăra interesele unui grup de reţele naţionale conduse de Fox TV, avem de-a face cu o „zi istorică pentru legea americană“. „Definirea normelor actuale ca fiind prea vagi este corectă. Ea trebuia făcută de mai mult timp. Acum este rândul FCC să reia textul şi să fie mai clară în definirea conceptului de «ofensă provocată de sintagmele cu tentă sexuală», care sunt prezente în număr mare în limba engleză“, este de părere Philips. Reglementările valabile în prezent au fost adoptate în urma unor replici „dure“, pronunţate în public de artişti precum Bono, Cher sau Nicole Richie, în timpul unor transmisiuni în direct, precum şi după incidentul derulat în faţa a milioane de telespectatori în cadrul finalei Super Bowl din 2004, când Janet Jackson şi-a arătat un sân în timpul minirecitalului susţinut cu această ocazie.
Reglementări vagi
Este interesant de menţionat faptul că judecătorul Rosemary Pooler, de pe lângă Curtea de Apel, a invocat „neclaritatea constituţională“ pentru sintagmele cu tentă sexuală, fără a face nici un fel de referire la sintagmele referitoare la rasă, cum ar fi „nigger“, care sunt în continuare interzise. Sentinţa nu a fost bine primită de „Parent Television Council“, o organizaţie cu orientare conservatoare care luptă pentru „legi mai severe împotriva indecenţei la televizor“. Potrivit reprezentanţilor organizaţiei, „ne aflăm în faţa unei decizii greşite, pentru că de acum încolo vom fi asaltaţi de vulgarităţi sexuale“. Preşedintele organizaţiei, Timothy Winter, a anunţat deja că va contesta decizia pentru „a-i proteja astfel pe minori“ şi „pentru a le permite părinţilor să aibă un cuvânt de spus atunci când vine vorba de ceea ce văd şi aud copiii lor“.
Primul Amendament
Primul Amendament al Constituţiei americane a fost redactat în 1778 şi adoptat abia un deceniu mai târziu, în 1791. Primul Amendament are ca scop apărarea libertăţii de conştiinţă, a libertăţii religioase şi a libertăţii de exprimare. Pe de-o parte, interzicea adoptarea legilor, „care se referea la instituţiile religioase“, şi, pe de altă parte, legile care erau un obstacol în calea „libertăţii religioase, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii presei“. Iniţial, Primul Amendament făcea referire doar la legile Congresului din Washington. Ulterior, în 1925, Curtea supremă a extins valabilitatea asupra oricărui tip de lege, statală sau emisă de orice autoritate locală.
