24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinCu chitara în ţara muzicii flamenco

Cu chitara în ţara muzicii flamenco

Cu o chitară la braţ şi cu speranţa dobândirii unor cunoştinţe pe care şi le va însuşi pe parcursul anilor de studiu în ţara muzicii flamenco, aşa a plecat Alexandru Munteanu din Craiova natală spre Malaga.

Nu avea decât 19 ani când a lăsat acasă, la Craiova, primii profesori, cărora le va fi mereu recunoscător pentru că l-au susţinut şi i-au împărtăşit din propriile experienţe din lumea muzicii, dar şi părinţii, prietenii, colegii şi publicul care cu plăcere îl descoperise în timpul concertelor susţinute aici.
Şi, chiar dacă începutul pe acest drum nu a fost tocmai uşor, sunetul chitarei în ritmuri de flamenco i-a fost prieten de încredere. „Mi-a fost destul de greu să mă acomodez în Spania. În primul rând, am plecat de acasă la 19 ani şi, pentru prima dată în viaţă, a trebuit să mă descurc singur: să-mi găsesc o locuinţă, să-mi oficializez şederea acolo, să-mi echivalez diplomele care certificau absolvirea liceului şi obţinerea bacalaureatului în România, atestatul eliberat de Liceul «George Enescu» din Bucureşti cu specializarea mea în domeniul chitarei clasice, să-mi gătesc, să spăl, să calc… Adică să fac lucruri pe care niciodată nu le făcusem înainte, părinţii mei având grijă până atunci să nu-mi lipsească nimic, să nu pierd timpul cu altceva decât să învăţ şi să studiez la chitară… Apoi, la facultate, mi-a fost destul de greu la început să înţeleg limbajul de specialitate, cu termeni muzicali specifici, cărora nu le aflam sensul decât după ce consultam dicţionarele, cu luatul notiţelor după dictare, în limba spaniolă, cu adaptarea la programa universitară de acolo, unde se învaţă materii diferite de cele din România, cum ar fi muzica gregoriană, specifică tuturor culturilor europene de religie catolică… A fost un an foarte greu, dar îl consider cel mai important din viaţa mea, parcurgând, pe lângă cursurile unei facultăţi dintr-o ţară străină, şi o şcoală a… vieţii, unde am învăţat să fiu independent, să-mi asum responsabilităţi până atunci străine, să trăiesc pe picioarele mele, cum se spune la noi“, mărturiseşte Alexandru Munteanu.

Un vis frumos

Tainele muzicii flamenco, secretele unor sunete atât de frumoase care se nasc odată cu atingerea chitarei începeau să prindă contur. Un vis frumos se împlineşte în ţara muzicii flamenco, nu numai pe băncile Conservatorului Superior de Muzică, ci şi graţie lecţiilor lui Jose Juan Pantoja, un interpret cunoscut atât în Spania, cât şi în întreaga lume latino-americană. „De la Jose Juan Pantoja am înţeles în primul rând că muzica flamenco nu se poate învăţa decât acolo, în ţara muzicii flamenco. Înainte de a pleca în Spania, şi eu credeam că tot ceea ce am învăţat fără profesor, de pe internet, din CD-uri, deci ceea ce cântam eu atunci, multora chiar plăcându-le, era chitară flamenco, dar mă înşelam teribil… Acest gen de muzică are legile lui, necunoscute la noi, pentru că în România nu există profesori de flamenco, are rigori ce nu pot fi nesocotite. În Malaga am învăţat ce înseamnă ritmul flamenco, compasul, poliritmia şi alternanţa falsetelor. Am descoperit că muzica valoroasă nu se învaţă numai în şcoli, ci şi pe stradă, de la chitariştii spanioli autentici, care nu au nici o pregătire muzicală, dar prin vene le curge doar muzică adevărată… Din această comoară spaniolă vreau să fur şi eu, cât timp voi urma cursurile Conservatorului din Malaga, şi să aduc acasă, unde intenţionez să concertez cât mai mult şi să deschid prima şcoală de chitară flamenco din România“.

Experienţe inedite, adunate în capitolul lecţii de viaţă

Lecţiile de chitară s-au împletit cu experienţele noi de viaţă, într-o lume nouă, care i se dezvăluia tânărului craiovean. „Acolo, indiferent unde te afli, în scara blocului, în magazin, în facultate, toată lumea salută pe toată lumea, oamenii îşi zâmbesc unii altora, sunt amabili, fie că se cunosc sau nu între ei. Şi vânzătorul de pâine, dacă intri în magazin, te tratează cu o amabilitate nemaintâlnită în altă parte, cu o politeţe caldă, care te face să te simţi bine, cumva de-al casei… Colegii mei, aflând că sunt singurul român din conservator, m-au privit cu multă simpatie şi spunându-le că venisem în ţara lor pentru a le studia muzica, respectiv chitara clasică spaniolă şi flamenco, aceasta din urmă fiind folclorul lor din Andaluzia, mi-au mărturisit admiraţia şi respectul lor. De altfel, după ce le-am cântat în primele zile, au rămas plăcut impresionaţi, mulţi dorind să cânte alături de mine, la audiţiile din conservator sau la diferite manifestări din oraş, să-mi dea sfaturi unde găsesc o chitară bună, unde să-mi caut profesori particulari de flamenco, la ce spectacole din oraş să particip“.
Lecţiile pe care destinul i le pregătise au fost însuşite, devenind cărămizi de temelie. „Am învăţat foarte multe lucruri importante de când studiez în Spania. În primul rând, fiind departe de casă şi venind în ţară odată la şase luni, am conştientizat că vine o vreme când părinţii, fraţii, rudele nu mai pot să te ajute şi va trebui să cauţi tu singur soluţii la problemele apărute în viaţa ta. Că s-a terminat cu copilăria, chiar dacă ai mai vrea să… copilăreşti, fie şi la douăzeci de ani; gata, s-a încheiat cu pasarea responsabilităţii pe umerii altora“.
Chitara, talentul său l-au ajutat să dărâme prejudecăţi. „La Malaga, am învăţat o lecţie care m-a ajutat şi mă va ajuta în continuare: oriunde ai fi în lume, de oriunde ai veni, dacă eşti responsabil, dacă munceşti îndeajuns şi înţelegi că trebuie să faci şi sacrificii, să fii modest şi să te mulţumeşti cu puţin, reuşeşti până la urmă şi vei fi apreciat la adevărata valoare. Prin seriozitatea ta, prin munca şi talentul tău, prin respectul acordat celui de lângă tine, poţi să învingi şi cele mai mari prejudecăţi cu privire la cultura sau zona din Europa de unde provii, lumea înţelegând că nu poţi fi judecat la comun, prin faptele altor conaţionali, că tu eşti un om onest, care şi-a propus un scop în viaţă, luptând cinstit pentru a-l atinge, uneori intrând în competiţie şi câştigând chiar în faţa autohtonilor… M-a bucurat enorm de fiecare dată când un foarte bun profesor de-al meu, Juan Ramon Veredas, cu care fac cursuri de improvizaţii pe teme de jazz, le-a spus colegilor mei: «Ascultaţi-l pe Alex, pentru că el ştie cel mai bine ritmul de bulerie!» sau: «Alex înţelege muzica flamenco ca un adevărat spaniol!»“.

În faţa publicului craiovean

Astăzi a venit din nou în faţa publicului din Craiova, cel care l-a ascultat întâia dată, prieten de nădejde, iubire de o adolescenţă, şi cu siguranţă de o viaţă, pentru a-i împărtăşi lecţiile dobândite în cursul anului de studiu la Malaga şi a-l bucura cu muzica lui. În Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă, Alexandru a adus muzica din Malaga, falsete din principalele stiluri (palos-uri) flamenco, respectiv bulerias, seguirias, soleá, fandango, tángos, alegrias, farruca, rumba, malagueña, rodeña, granadina, sevillana şi piese din repertoriul lui Paco de Lucia, Paco Peña şi Juan Serrano.
O va face, poate, cu fiecare revenire în ţară, încercând să-şi umple sufletul de bucuria revederii şi de căldura celor care-i iubesc muzica. Şi într-o zi, când toate tainele i se vor dezvălui, va duce numele unui oraş peste hotare, în cele mai mari săli de spectacole, devenid model pentru tinerii care cu încântare vor descoperi pentru întâia dată tainele chitarei.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

3 COMENTARII