21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinBalconul, în premieră la Naţionalul craiovean

Balconul, în premieră la Naţionalul craiovean

„Balconul“ lui Jean Genet, în regia lui Nicu Nitai, este un nou spectacol al Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, care va avea premiera pe ţară duminică, 20 iunie, aducând în faţa publicului o poveste interesantă, presărată cu umor şi tragedie.

Îi reîntâlnim pe actorii Naţionalului craiovean într-o zi de lucru pentru pregătirea unei premiere, „Balconul“ de Jean Genet. Scenografi, tehnicieni, costumieri, sufleur, regizor şi actori deopotrivă aşteaptă ca gongul să anunţe ora repetiţiilor. Se pun la punct ultimele detalii, lumini, muzică.
Fiecare îşi ocupă locul în scenă şi la indicaţia regizorului secvenţele încep să ruleze. Experienţa regizorului aflat în scaunul spectatorului face ca lucrurile să capete forma perfecţiunii unui spectacol reuşit. O atmosferă caldă, în mirosul scenei, te învăluie şi te laşi condus în acea „casă a iluziilor“ reflectată în piesa lui Jean Genet.

De vorbă cu regizorul

Nicu Nitai, regizorul piesei, cheamă alţi şi alţi actori la scenă. Găseşte însă răgazul să ne destăinuie din culisele piesei lui Jean Genet.
„«Balconul» este o piesă foarte interesantă şi foarte complexă. Jean Genet era şi rămâne un tip foarte interesant şi foarte complex, un autor foarte provocator, căci aceasta era firea lui, caracterizat de un talent poetic de o mare întindere. Vâna sa de geniu explodează din fiecare scriere a lui“.
Regizorul e cucerit de atmosfera locului şi încearcă să împărtăşească starea sa tuturor. „Eu uneori mă plimb pe scenă, numai să miros atmosfera acestui loc deosebit. La sfârşitul spectacolului nostru, în care eu voi face să dispară toate decorurile, toată recuzita, publicul va descoperi această construcţie de bază pe care noi o acoperim cu fel de fel de artificii colorate şi scânteietoare“.
Şi ne lăsăm conduşi în lumea lui Jean Genet din „Balcon“, descoperind acţiunea piesei, care „se petrece într-un bordel de lux, pe care patroana îl numeşte casă de iluzii, pentru că bărbaţii vin aici nu numai pentru a-şi împlini fantasmele lor sexuale, ci şi pe cele sociale. Vin ca să fie altcineva, episcop, judecător, general, cerşetor. Vin să îndeplinească un vis, acela de a deveni ceea ce nu sunt.
În general, piesa vorbeşte de reflexe, de la balconul lui Shakespeare cu Julieta, balconul lui Jean Genet cu Irma este o trecere bruscă şi căutată, de la dragostea pură şi entuziasmată a Julietei la gândirea foarte lucidă a Irmei, patroana bordelului. Bordelul este susţinut de şeful de poliţie, însă lucrurile încep să se complice în momentul în care izbucneşte o revoltă ce cuprinde tot oraşul. Ei o simt, şi patroana şi clienţii săi, de asemenea. Şeful de poliţie n-a mai apărut de mult, revolta e în plină desfăşurare. El susţine bordelul, dar trăieşte totodată decepţia vieţii lui, căci nimeni nu vine în această casă de iluzii să fie şef de poliţie. Imaginea lui nu e încă cerută. Acesta e, de fapt, un paradox. E cel mai important om şi nimeni nu vrea să fie ca el. Irma se desparte de tot, spunând „întoarceţi-vă la casele voastre unde totul este mult mai fals decât aici, iar şeful revoltei înăbuşite vine să fie şeful poliţiei. Tot timpul e un fel de paralelă între fantezie şi viaţa reală“.

Umor şi tragedie

O poveste interesantă, presărată cu umor şi tragedie, va prinde viaţă graţie echipei formate din 27 de actori, fiecare cu rolul său, menit să împingă „această mare maşinărie, spectacolul, foarte exigent şi pentru ei, dar şi pentru tehnicieni şi public“.
Fiecare dintre ei este un personaj complex, „nici unul dintre personaje nu este liniar şi piesa nu e o piesă realistă, dar nici una obtuză, pe care publicul nu o poate înţelege, fiecare poate înţelege, poate descoperi semnificaţiile lui personale. De ce teatrul e comparat uneori cu un bordel şi de ce această atracţie pe care o are arta faţă de omul de pe stradă şi această dăruire complexă a celor care sunt înăuntru? Răspunsul vine din «Balconul». Irma o întreabă pe Carmen, asistenta sa: «Nu ai scrupule?» «Nu», căci a fi în bordel înseamnă să refuzi viaţa. Ca şi în artă. Cei care se dedică ei părăsesc cotidianul şi se dăruiesc unui ideal pe care nu totdeauna ceilalţi îl acceptă sau înţeleg. În acelaşi timp, spectacolul e plin de umor, chiar şi tragedia trebuie prezentată cu nişte punctuaţii de umor, căci şi tragedia din viaţă este atât de grea încât fără puţină distanţă de umor este foarte greu să trăieşti. Aşa că există aici scene în care umorul salvează morbiditatea sau situaţiile care sunt, de fapt, sumbre. Piesa are un mare avantaj pentru că se petrece într-o atmosferă de apocalipsă, din cauza revoltei care vine şi ameninţă toate lucrurile existente,  fiind dominată de curiozitatea, «ce va fi?»“.
Bordelul din „Balconul“ nu este, de fapt, un bordel, ci e arta, cea care dă omului de pe stradă posibilitatea să fie pentru o clipă altcineva, să se ridice deasupra realităţii, de multe ori sufocantă.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

2 COMENTARII