Într-o vreme, cele mai mari descoperiri ale ştiinţei aparţineau tinerilor. Între o întâlnire de amor şi o zi de nebunii în compania prietenilor, tinerii de altădată îşi găseau timp pentru o descoperire revoluţionară.
În trecut, cei mai mari inventatori erau destul de tineri. Aceştia îşi făceau timp să fie geniali deşi tocmai se întorseseră de la o întâlnire de amor sau tocmai se distraseră copios în compania prietenilor. De exemplu, la 24 de ani, James Watson era un mare amator de femei, însă cu aceeaşi pasiune intra şi într-un laborator din Cambridge, unde muncea asiduu. Nu se ştie dacă tocmai această seninătate l-a ajutat să descopere structura ADN-ului, despre care, un an mai târziu, în 1953, a scris unul dintre cele mai importante studii alături de bunii săi prieteni Crick şi Wilkins. De altfel, în 1962, acelaşi trio a câştigat premiul Nobel pentru o descoperire a structurii moleculare a acizilor nucleici. La rândul său, Isaac Newton avea 23 de ani când a început să studieze ceea ce va deveni teoria binomului, folosită des în matematica modernă, precum şi calcul infinitezimal; Heisenberg avea 24 de ani când a lansat teoria mecanicii matriciale, care, după şapte ani, i-a adus un Nobel pentru fizică. Toţi erau tineri şi, din multe puncte de vedere, imaturi.
Tineri şi creativi
Tinereţea şi creativitatea au fost un timp asociate: privirea fără experienţă ca şi viziunea fără prejudicii, mai proaspătă şi mai atentă la detalii. Jonah Lehrer, neurolog de succes la doar 30 de ani, autorul cărţii „Cum luăm deciziile“, abordează echivalenţa tânăr=creativ în Wall Street Journal, privind-o din perspectiva prezentului. În opinia sa, inovaţia este în pericol, pentru că numărul specialiştilor tineri este în scădere. Lehrer afirmă că, în 1980, cea mai mare parte din fondurile National Institutes of Health din SUA au fost destinate cercetătorilor de 30 de ani, în timp ce în 2006 celor de 40 de ani. Un an mai târziu, proporţional, au primit mai mult septuagenarii. Această curbă urmează doar parţial îmbătrânirea populaţiei mondiale şi mai ales a aşa-numiţilor „baby boomers“ (persoanele născute între 1946 şi 1964) şi, pe de altă parte, demonstrează conservatorismul academiilor. Deşi ceva se întâmplă dincolo de Ocean, multe organizaţii nonprofit şi fundaţii „riscă“, însă ştiu că aduc ceva nou dacă finanţează tinerii.
Vârful creativităţii
Să fie însă adevărat că există un moment de apogeu al creativităţii, care, de obicei, se resimte destul de devreme? Lehrer menţionează multe studii pe această temă, mai ales pe cele aparţinând psihologului Dean Simonton de la Universitatea din California, care a demonstrat că fizicienii fac cele mai importante descoperiri în jurul vârstei de 20 de ani, de aici şi maxima conform căreia un Nobel dacă nu îl câştigi înainte de căsătorie, şansele să îl mai câştigi vreodată scad simţitor. O singură „ştiinţă“ este la fel de „timpurie“ ca şi fizica: poezia, ambele recalcitrante la locurile comune, deschise la surprize, interesate să combată statu quo-ul.
