În magazinele de animale puteţi avea surpriza de a găsi, pe lângă căţei şi pisici, iepuraşi de casă, care pot fi adevăraţi prieteni ai familiei. Aceşti iepuri domestici sunt descendenţi ai iepurelui european. Datorită îngrijirii atente de care au avut parte de-a lungul a 200 de ani, iepurii domestici sunt întâlniţi acum în peste 30 de specii şi 100 de varietăţi.
Iepurii domestici, precum cei de Angora, sunt bine cunoscuţi, alţii, precum gigantul flamand, havana sau albastrul american, fiind mai puţin răspândiţi. Conform site-ului www.zoopedia.ro, toţi aparţin ordinului Logomorfelor, ceea ce îi face să fie rude cu iepurii de câmp, în general mai mari, sau cu micuţii pika asiatici. Iepurii de câmp şi iepurii de casă pot fi greu de deosebit, ambii având urechile lungi şi coada scurtă, dar sunt specii distincte.
Dacă puii proaspăt fătaţi au blană şi ţopăie, atunci aveţi de-a face cu iepuri de câmp. Puii de iepuri de casă sunt orbi, fără păr şi neajutoraţi la naştere.
Iepurele de casă s-a obţinut cu 6.000 de ani în urmă, prin domesticirea iepurelui de vizuină. Vestigiile arheologice confirmă domesticirea iepurilor în Spania, de unde s-au răspândit în Asia şi restul Europei.
Aspect general
Făcând abstracţie de multitudinea de rase, iepurele este înzestrat cu urechi lungi, ascuţite la vârf, late la bază şi culcate pe spate, fiind ridicate la orice zgomot perceput. Are capul ovoidal, alungit, cu un botic lat şi bine evidenţiat. Ochii mari, rotunzi, migdalaţi, de culori variate, în funcţie de rasă, prezintă mişcări ample. Buza superioară este despicată pe linia mediană, fiind una dintre particularităţile speciei. Musculatura membrelor posterioare este foarte bine dezvoltată, punând în evidenţă o coapsă generoasă. Labele membrelor posterioare sunt mult mai bine dezvoltate şi mai late în comparaţie cu cele din faţă. Coada este scurtă, musculoasă, stufoasă şi purtată aproape întotdeauna ridicat. Spre deosebire de alte rozătoare, iepurele nu-şi poate folosi gheruţele (cinci în faţă şi patru în spate) pentru a se prinde.
Aspectul blăniţei variază în funcţie de sezon. Astfel, iarna ea este deasă şi moale, iar vara este lungă şi rară. Coloritul acesteia este extrem de variat, găsindu-se în diferite nuanţe şi modele, specifice fiecărei rase.
Alimentaţie
Iepurii de casă sunt erbivori, având incisivii foarte dezvoltaţi. Aceşti dinţi sunt adaptaţi la retezarea tulpinelor plantelor şi rosul scoarţei copacilor, şi continuă să crească pe întreaga durată a vieţii iepurelui. Datorită apetitului lor (plantele şi frunzele conţin atât de multă apă încât iepurii trebuie să mănânce foarte mult pentru a se sătura), iepurii în sălbăticie pot deveni o pacoste, distrugând pogoane întregi de vegetaţie.
Dacă vă gândiţi să vă luaţi unul acasă, aproape tot necesarul lui de hrană poate proveni din alimentaţia granulată din comerţ, destinată iepurilor de casă. Hrana zilnică este 1/4 ceaşcă de granule la 2,5 kilograme greutate animal. Verdeţurile, legumele, cerealele, fânul şi fructele pot fi date ca supliment. Fânul, indiferent de alegere, ar trebui să fie mereu disponibil, însă lucerna n-ar trebui să fie dată iepurilor de peste opt luni. Este prea grea.
Dinţii iepurelui vor avea totuşi nevoie să roadă ceva, iar dacă lăsaţi animalul să umble liber prin casă, cel mai probabil acesta va roade picioarele meselor şi ale scaunelor sau cablurile electrice.
Condiţii de viaţă
Iepurele de casă se simte foarte bine într-o cuşcă amplasată fie într-o cameră, fie în curte sau pe balcon. Trebuie să aveţi grijă ca iepuraşul să aibă mult spaţiu şi aer. Iepurii sunt, prin natura lor, animale de vizuină şi le place să ştie că au un adăpost. În cazul în care podeaua cuştii este de sârmă împletită, aveţi grijă ca iepurele să aibă o scândură pe care să stea, pentru ca picioarele lui să nu aibă de suferit. Dacă doriţi să lăsaţi iepurele să umble liber prin una sau mai multe camere, nu uitaţi să înlăturaţi cablurile electrice şi asiguraţi-vă că mobila nu este cea la care ţineţi foarte mult.
Temperament
Iepurii sunt cei mai activi dimineaţa şi seara târziu. În timpul zilei, preferă să fie lăsaţi în pace, să se odihnească şi să doarmă. Dacă sunt deranjaţi în aceste perioade, pot chiar muşca. De asemenea, iepurilor le place să rămână pe teren sigur şi să nu fie luaţi în braţe şi purtaţi de colo-colo.
Dacă îi înţelegeţi comportamentul normal şi vă adaptaţi lui, puteţi avea o relaţie minunată cu iepurele dumneavoastră, dar evitaţi să-l luaţi prea mult în braţe.
