16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinGrigore Vieru, un luptător învins de moarte

Grigore Vieru, un luptător învins de moarte

Grigore Vieru a plecat dintre noi pe aripi de înger, la doar câteva zile după ce l-a sărbătorit pe Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Cu Basarabia şi România în suflet, Grigore Vieru a reuşit să încânte cu versurile sale copii şi adulţi, poeţi şi oameni simpli.

Poetul basarabean Grigore Vieru a murit duminică noapte, în jurul orei 1.30, după ce cu două zile în urmă a fost victima unui grav accident rutier. Internat în stare gravă la Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină de Urgenţă din Chişinău, poetul a decedat din cauza insuficienţei organelor vitale, survenite în urma accidentului, conform comunicatului Ministerului Sănătăţii din Republica Moldova.

Anterior, Grigore Ciobanu, directorul Spitalului de Urgenţă Chişinău, declarase că „există riscuri în fiecare moment“. „Sunt afectate creierul, cutia toracică şi abdomenul cu un grad de gravitate ridicat“, a spus sâmbătă medicul Grigore Ciobanu. Grigore Vieru a fost internat în noaptea de joi spre vineri, în urma unui grav accident rutier, produs în condiţii de ceaţă pe un segment avariat de şosea. Automobilul în care se afla s-a izbit violent de suportul unui panou de publicitate plasat în mijlocul şoselei, în regiunea comunei Dănceni, raionul Ialoveni. Vieru se întorcea de la Cahul, din sudul Republicii Moldova, unde participase la un concert omagial consacrat împlinirii a 159 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. La volanul automobilului se afla Gheorghe Munteanu, de 47 de ani, directorul adjunct al Ansamblului „Joc“, care este internat în Secţia de reanimare, dar nu este în stare critică.

Un echipaj SMURD din România a fost prezent la Spitalul din Chişinău, în speranţa că starea poetului se va ameliora şi acesta va putea fi transportat la Bucureşti, acolo unde cardiologii români îl trataseră pe poetul basarabean în urma a două infarcte. Adrian Păunescu, unul dintre prietenii lui Grigore Vieru, a declarat că, deşi avea grave probleme de sănătate, acesta nu s-a lăsat învins de boală. „Avea cinci stenturi montate şi, cu toate astea, era prezent la toate manifestările culturale. Nu se plângea niciodată şi în faţa publicului recita dumnezeieşte“, a spus Adrian Păunescu.

 

Dragostea de poezie

 

Considerat cel mai mare poet contemporan din Republica Moldova, Grigore Vieru ar fi împlinit 74 de ani pe 14 februarie. Poetul s-a născut în 1935, în localitatea Pererâta, aflată acum pe teritoriul Republicii Moldova. A urmat şcoala primară de şapte clase în satul natal. Şcoala medie a terminat-o în 1953, în orăşelul Lipcani, poetul considerând aceşti ani ca fiind cei mai grei din viaţa sa. Era mai tot timpul flămând şi nici bani de haine nu avea. A debutat în 1957, pe vremea când era student la Chişinău, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma“, care este apreciată de critica literară drept un început de bun augur. În 1958 a terminat Institutul Pedagogic „Ion Creangă“ din Chişinău, Facultatea Filologie şi Istorie. Un an mai târziu şi-a descoperit sufletul-pereche, pe Raisa Nacu, o profesoară de română şi latină, cu care a avut doi băieţi, Teodor şi Călin. A urmat o activitate publicistică timp de trei ani, din 1960 în 1963, ca redactor la Editura „Cartea Moldovenească“, unde i-au apărut două plachete de versuri pentru copii: „Făt-Frumos curcubeul“ şi „Bună ziua, fulgilor!“. Tot în această perioadă i s-au publicat alte două cărţi pentru copii: „Mulţumim pentru pace“ (versuri) şi „Făguraşi“ (versuri, povestiri şi cântece). Dragostea poetului basarabean pentru Eminescu l-a urmărit încă de la începutul carierei sale, iar în 1964, revista Nistru a publicat poemul „Legământ“, dedicat poetului nepereche.

În 1965, prefaţată de Ion Druţă, a apărut cartea „Versuri pentru cititorii de toate vârstele“, volum pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret.

În 1968 a apărut volumul de versuri lirice „Numele tău“, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea a fost apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: „Tudor Arghezi“, „Lucian Blaga“, „Brâncuşi“, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii au apărut pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

 

„Viaţa întreagă am visat să trec Prutul“

 

Grigore Vieru a iubit România şi cultura românească, de la poeţi, scriitori şi artişti plastici, până la locurile încărcate de istorie şi vieţuite de urmaşii plăieşilor lui Ştefan cel Mare. Prima întâlnire cu plaiurile mioritice a avut loc în 1973, când poetul a trecut Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. A participat la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. A vizitat Mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Vizita în România a fost ca un balsam pentru sufletul poetului. S-a întors la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu, poetul a făcut următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul“.

Pentru a-şi arăta dragostea pentru România a scris poemul „Curcubeul“, din volumul selectiv de versuri pentru copii „Trei iezi“. Autorităţile de la acea vreme, în urma unui denunţ, au hotărât retragerea volumului de pe piaţă deoarece în poemul „Curcubeul“ s-a găsit „ascuns“ Tricolorul Românesc.

În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i-a făcut o invitaţie oficială, căreia poetul i-a dat curs. A vizitat Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, a urmat o nouă vizită în România împreună cu soţia şi a vizitat mai multe oraşe: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. Un an mai târziu, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului „Steaua de vineri“, cu o binecuvântare de Nichita Stănescu, a fost ruptă gheaţa tăcerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. Au apărut „Clopoţeii“ – o culegere de cântece pentru copii de Iulia Ţibulschi pe versuri de Grigore Vieru. În 1981, la editura Albatros din Bucureşti, condusă de Mircea Sântimbreanu, în colecţia „Cele mai frumoase poezii“, a apărut o selecţie din lirica poetului sub numele „Izvorul şi clipa“, cu o prefaţă de Marin Sorescu.

În 1982, a fost lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela“ al eminentului regizor Ion Popescu Gopo. Autorul muzicii a fost Eugen Doga, autorul textelor pentru cântece fiind nimeni altul decât Grigore Vieru.

Până la schimbarea regimului politic, Grigore Vieru a lansat o serie de volume cu caracter social. El a devenit un poet tribun, aşa cum singur considera: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aştept ca lucrurile să se re-aşeze în matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea firească, la poezia lirică“.

În 1989 a fost ales deputat al poporului. Adunându-i în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul a întreprins un turneu în Moldova de peste Prut. Artiştii au fost primiţi cu lacrimi în ochi. Un an mai târziu, Grigore Vieru a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române şi i s-a publicat la Editura Hyperion cartea pentru cei mici „Frumoasă-i limba noastră“.

În 1992, Academia Română l-a propus pentru Premiul Nobel pentru Pace. La Electrecord Bucureşti a apărut discul de cântece „Răsai“, realizat împreună cu marii dispăruţi: Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Casa de discuri din Moscova a scos „Cântece“ de Anatol Chiriac pe versuri de Grigore Vieru. La Electrecord a apărut discul „Versuri“ în lectura autorului. I s-a conferit titlul onorific „Scriitor al poporului din Republica Moldova“. Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani a fost sărbătorit oficial la Bucureşti, la Iaşi şi la „Uniunea Scriitorilor din Chişinău“.

Culegeri din lirica şi poezia sa pentru copii au apărut de-a lungul anilor în Franţa, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan şi în alte ţări.

Poetul va fi înmormântat probabil lângă mama sa, sub piatra funerară pe care a pus să fie dăltuite două epitafuri: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului său poetul l-a explicat în felul următor rudelor şi prietenilor: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

19 COMENTARII