Gloriosa superba este o plantă perenă erbacee semilemnoasă, originară din zonele tropicale ale Africii centrale. Mai este cunoscută sub denumirile de Crinul de Malabar sau Liana cu flori de flacără. Tulpinile subţiri şi ramificate pot ajunge la lungimi cuprinse între 100 şi 150 de centimetri. Planta are creştere verticală asemănătoare lianelor, ajutându-se de cârceii cu care se termină frunzele verzi strălucitoare, de aproximativ 8 cm lungime, formă lanceolată şi culoare verde deschis.
Gloriosa superba este foarte căutată pentru aspectul exotic şi decorativ al florilor sale mari, de 10-12 cm diametru, care apar primăvara şi vara. Acestea au şase petale întoarse către exterior, adesea răsucite, de culoare roşu intens şi cu margini puternic ondulate, de culoare galbenă. Dispunerea culorilor în petale şi forma acestora fac ca florile să semene cu o flacără.
Iarna, exemplarele cultivate în interior îşi menţin cea mai mare parte a frunzelor, în timp ce acelea cultivate în exterior sau în locuri reci îşi pierd frunzele. Genului Gloriosa îi aparţin aproximativ zece specii, dintre care cea mai cultivată este Gloriosa superba, în particular Rothschildiana. Există şi specii pitice şi numeroase plante hibrid, cu flori roşii, galbene sau alte combinaţii de culori. Gloriosa superba este de cele mai multe ori cultivată ca plantă ornamentală de apartament, dar şi ca plantă de grădină, în zonele cu ierni blânde. Florile sale sunt foarte apreciate pentru realizarea de buchete şi aranjamente florale.
Îngrijire
Iarna, planta trebuie ţinută într-un loc luminos, însă vara trebuie ferită de căldura excesivă şi de razele directe ale soarelui, mai ales în zilele toride. Gloriosa poate fi cultivată în apartament la o temperatură de minimum 15-18 grade Celsius. Poate suporta scurte perioade de frig, cu condiţia să nu fie udată. Pentru ca planta să se dezvolte frumos, este recomandat ca în ghiveci să se pună un grilaj sau beţe de bambus pe care să se poată căţăra. Pentru a înflori, are nevoie de câteva ore de soare dimineaţa şi, în condiţii prielnice, face flori continuu, din iunie până în octombrie. În cazul în care este ţinută doar la umbră, înflorirea nu va fi pe măsura aşteptărilor. În perioada de creştere, are nevoie de temperaturi cuprinse între 15 şi 24 de grade Celsius. Trebuie reţinut că frigul face ca planta să se oprească din creştere şi apoi să moară. Gloriosa superba trebuie udată frecvent din martie până în septembrie, evitând ca terenul să fie uscat perioade lungi de timp. După apariţia florilor este recomandată rărirea udărilor, care vor fi complet suspendate odată cu scăderea temperaturii, pentru a permite plantei să intre în repaus vegetativ. Gloriosa superba nu tolerează uscăciunea aerului, având nevoie de pulverizări dese ale frunzişului, mai ales în perioadele în care temperatura depăşeşte 20 de grade Celsius. Vara are o creştere rapidă, apa fiind unul dintre factorii ce o ajută să se dezvolte armonios, să formeze frunziş sănătos şi boboci viguroşi. În lunile de dezvoltare, mai precis, începând cu cea de-a doua lună de la plantare, este recomandată administrarea de îngrăşământ pentru plantele cu flori o dată la 10-12 zile. Acesta se va amesteca în apa folosită la udat. Se recomandă îngrăşămintele bogate în azot şi potasiu, care favorizează înflorirea şi dezvoltarea de noi frunze.
În ceea ce priveşte solul, Gloriosa are nevoie de un teren bogat în materie organică şi foarte bine drenat. În general, se foloseşte un substrat pe bază de pământ de grădină şi nisip, în amestec cu compost de frunze sau turbă uşoară, pentru asigurarea unui bun drenaj al apei.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Înmulţirea se realizează de obicei toamna, prin divizarea tuberculilor. Aceştia se plantează primăvara, la căldură şi lumină, la o temperatură constantă de 18 grade Celsius. Se udă puţin şi rar până apar noile plante, apoi se măreşte ritmul udărilor. Gloriosa se mai poate înmulţi şi prin seminţe. Acestea trebuie sădite în februarie, pe pat de turbă, în miniseră, asigurându-se o temperatură de 22 de grade Celsius şi o umiditate ridicată.
Bulbii acestei plante pot fi afectaţi de putreziciune dacă sunt cultivaţi într-un teren slab drenat sau excesiv de umed. Frunzele sunt uneori atacate de afidieni şi acarieni. Este recomandată aplicarea anuală a unui tratament preventiv.
