Ciobănescul alb elveţian este un câine temperamental, fără să fie nervos, este atent, vigilent, gentil, un companion de încredere, conform site-ului www.animale.ro. În împrejurări necunoscute, este un câine reţinut.
Din anul 1933, de când standardul original al rasei ciobănesc german a stipulat că roba albă era un defect eliminatoriu în exemplarele albe ale acestei rase au dispărut de pe continentul european. Datorită creşterii lor independente în America şi Canada, totuşi, câinii ciobăneşti albi au supravieţuit şi au devenit o rasă distinctă. Primele exemplare albe ale acestei rase au fost importate în Elveţia, la începutul anilor ’70 . Masculul Lobo, născut pe 5.03.1966, a fost primul câine înscris în Registrul Genealogic al ciobănescului elveţian, fiind considerat părintele rasei. Descendenţii lui au fost înscrişi în Registrul Rasei, ca şi alţi câini importaţi din SUA şi Canada, care s-au înmulţit treptat, astăzi existând câteva mii de exemplare, răspândite în toată Europa. Câinele de rasă ciobănesc elveţian s-a detaşat net de strămoşul său, ciobănescul german, atât din punct de vedere anatomic, cât şi al temperamentului şi caracterului. De aceea, din 1991, el este recunoscut pe plan naţional în Elveţia, ca o nouă rasă de câini, numită Ciobănesc Alb. Olanda, Danemarca şi Cehia au urmat exemplul Elveţiei şi au înregistrat această rasă.
Aspect şi dimensiuni
Ciobănescul elveţian este puternic, de talie medie, cu roba albă, urechile drepte, iar forma corpului este alungită, iar scheletul este de mărime medie. Ca şi proporţii importante ar fi raportul dintre lungimea corpului, de la punctul umărului la punctul crupei, şi înălţimea la greabăn – 12/10, iar distanţa de la stop la trufă ceva mai mică decât distanţa de la stop la protuberanţa occipitalului. Talia acestui câine este de 60-66 cm pentru masculi şi 55-61 cm la femele, cu o greutate de 30-40 kg – masculii şi 25-35 kg – femelele.
Dacă apar exemplare care corespund ca şi conformaţie, dar au o greutate uşor sub sau peste limită, acestea sunt acceptate la reproducţie. Au un cap puternic, bine proporţionat faţă de corp. Văzut din profil şi de sus, câinele are o formă ascuţită. Axele craniului şi frunţii sunt paralele. Occipitalul este uşor rotunjit, cu o cută centrală. Regiunea facială prezintă nasul de mărime medie, negru, dar se acceptă şi nasul de culoare mai deschisă. Botul câinelui are o lungime moderată în raport cu craniul.
Buzele sunt negre sau cât mai închise la culoare. Fălcile sunt puternice, cu dentiţia completă şi muşcătura în foarfece. Arcadele dentare trebuie să fie dispuse perpendicular pe maxilar.
Ochii sunt de mărime medie, migdalaţi, plasaţi uşor oblic, de culoare căprui sau căprui închis, pleoapele bine conturate, de preferat cu marginile negre.
