Medicamentele au devenit un lucru obişnuit în viaţa de toate zilele. Avem nevoie de pilule pentru a ne stimula sau pentru a ne calma, pentru a da mai mult randament la birou sau în dormitor, pentru a dormi, pentru a slăbi, pentru a ne trezi… Unde e oare graniţa dintre normalitate şi patologie?
Să fie oare medicamentele atât de indispensabile pe cât suntem tentaţi să credem? Oricare ar fi răspunsul, pilulele sunt o adevărată mană cerească pentru companiile farmaceutice, piaţa acestor substanţe fiind estimată la peste 20 de miliarde de dolari. Pe 7 aprilie 2006, William Umbach şi Harry Schmidt, membri ai escadronului de luptă 170 al Gărzii Naţionale, au depus un apel împotriva unei sentinţe dictate de Curtea Marţială americană. Pe 17 aprilie 2002, după zece ore de patrulare, aceştia au lansat o bombă-laser de 230 de kilograme asupra unui grup de militari canadieni, care efectuau un exerciţiu de tragere pe timp de noapte. Patru persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte opt au fost rănite.
Însă, înainte de proces, avocaţii celor doi piloţi americani acuzaţi de omor involuntar au declarat că US Air Force este parţial responsabilă de tragedie deoarece îi obligă pe membrii echipelor aflate în misiune de luptă să consume amfetamină.
Potrivit lui Charles Gittins, avocatul comandantului Schmidt, utilizarea amfetaminei de către aviaţia americană pentru a-i ajuta pe piloţi să facă faţă stării de oboseală a contribuit la producerea tragediei. Acesta a mai precizat că în documentele semnate de piloţii care primesc amfetamină nu sunt menţionate contraindicaţiile precizate de fabricant.
Unul dintre efectele secundare ale acestor substanţe este paranoia, iar un soldat „paranoic“ vede duşmani peste tot.
Dezvăluirile au iscat un scandal de proporţii în rândul opiniei publice, care şi-a manifestat nemulţumirea că un avion de peste 30 de milioane de euro este lăsat în grija unei persoane drogate.
Pilule magice
Problema este că acest tip de „molecule“ capabile să schimbe stilul de viaţă se bucură de un succes extraordinar şi se dezvoltă pe zi ce trece. Ruth Ann McClain, flautistă în Memphis, Tennessee, suferea de „trac de scenă“. Simpla idee de a se urca pe o scenă şi a cânta o teroriza. Aceste atacuri de panică pot fi nocive, mai ales pentru un artist dornic de afirmaţie. Însă, şi patologia sa a fost rezolvată chimic. Carlo, în schimb, este obsedat de sex. „Motorul“ nu îi permitea cine ştie ce performanţe, însă acum, graţie pastilelor, randamentul său este extraordinar. Există numeroase tipuri de „lifestyle drugs“, medicamente menite să schimbe „stilul de viaţă“. Cu ajutorul acestora se depăşesc temerile, foamea sau somnul. Altele sunt menite să ne protejeze „puterea de voinţă“ şi să ne ajute să renunţăm la tutun, mâncare, droguri etc. Această situaţie nu este deloc surprinzătoare, având în vedere că piaţa acestor substanţe este enormă.
În opinia specialiştilor, această valoare este în continuă creştere şi asta mai ales datorită cererii tot mai mari din partea consumatorilor.
Preţul acestor pastile este destul de piperat. Mulţi sunt de părere că este incorect ca aceste substanţe să fie numite medicamente, pentru că în aceste cazuri ele nu vindecă nici o boală. Fumatul, de exemplu, este o alegere de viaţă, nu o boală. Medicamentul este menit să vindece o maladie, iar pornirile de gigolo sau tracul de scenă nu sunt chiar o boală fără leac.
