Strănutul fotic, o ciudăţenie a geneticii
Strănutul, o reacţie cât se poate de normală, este un mister care le-a dat bătăi de cap chiar şi celor mai luminate minţi. Strănutul ca urmare a expunerii la o lumină foarte puternică, fenomen cunoscut şi ca strănut fotic, este o ciudăţenie genetică pe care ştiinţa nu o poate explica, deşi mulţi au încercat să descopere această taină. Pentru că acest fenomen nu este asociat cu nici o boală, gravă sau nu, cercetările în domeniu sunt prea puţin numeroase şi profunde pentru a fi semnificative. De obicei, strănutul este declanşat de o iritare a mucoasei nazale, care se simte datorită nervului trigemen, un nerv cranian „responsabil“ pentru senzaţiile faciale şi controlul motor la nivelul feţei. Acest nerv este situat foarte aproape de cel optic, care simte, de exemplu, o lumină puternică apărută brusc pe retină. Când nervul optic transmite către creier semnalul de a contracta pupilele, teoretic, o parte din acest semnal este detectat şi de nervul trigemen, care „păcăleşte“ creierul că este vorba de un stimul iritant la nivelul nasului. De aici apare strănutul.
Motivul genetic din spatele acestui fenomen rămâne încă neidentificat, dar oamenii de ştiinţă doresc să-l găsească şi să-l explice. Crizele epileptice sunt câteodată declanşate de flash-uri de lumină puternică, iar migrenele şi durerile de cap sunt de multe ori însoţite de fotofobie. „Dacă am putea descoperi o genă responsabilă pentru strănutul fotic, am putea studia această genă şi am afla mai multe despre calea vizuală şi despre astfel de fenomene de reflex“, a declarat Louis Ptacek, neurolog în cadrul Universităţii din California. Dar până când el şi colegii săi de breaslă vor găsi subiecţii potriviţi pentru studiu, reflexul de strănut fotic va rămâne o ciudăţenie neînţeleasă a corpului uman care ţine de genetică, la fel ca şi capacitatea unei persoane de a-şi rula limba.
