14.5 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinÎmpăcare sufletească la Sfânta Mănăstire Prislop

Împăcare sufletească la Sfânta Mănăstire Prislop


Aşezată într-o poiană, la 640 m altitudine, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealurile Ţării Haţegului. Situat într-una dintre cele mai pitoreşti zone, începând din depresiunea Haţegului până la poalele Munţilor Retezat, sfântul locaş primeşte zi de zi nenumăraţi credincioşi veniţi spre tămăduire.

Drumul până la Mănăstirea Prislop este o adevărată călătorie în istorie. Fie că vizitaţi peşterile de la Ohaba, Ponor sau Cioclovina, fie că treceţi pe la Orăştie ori vă avântaţi spre cetatea Dăbâca, tărâmul povesteşte istoria poporului nostru. Acolo, în colţul acela de Românie, este un loc unde toată lumea este împăcată cu sine.

În acest spaţiu încărcat de istorie, Sfântul Nicodim, reorganizatorul şi îndrumătorul monahismului românesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a ctitorit Mănăstirea Prislop, la 13 km de Haţeg şi la 18 km de Hunedoara, lângă satul Silvaşul de Sus, după ce zidise Mănăstirile Vodiţa, Topolniţa, Vişina şi Tismana. Sfântul Nicodim a copiat la Prislop Tetraevangheliarul slavon pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează acum la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională de la Bucureşti.

Legenda referitoare la descoperirea bisericii se duce până la sihaştrii din pădurile Silvaşului care se nevoiau în colibele de lemn, iar rugăciunile de obşte le făceau în locaşul de lemn cu hramul „Sfântul Ioan Teologul“, pe care şi l-au înălţat cu mâinile lor pe valea pârâului Prislop. Această mică aşezare era cunoscută la început sub numele de Sihăstria Prislop sau Sihăstria Sfântului Ioan Teologul.

 

Picturile Domniţei Zamfira

 

Domniţa Zamfira a fost fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din Bucureşti şi s-a refugiat în Ardeal după moartea tatălui ei. Legenda spune că a venit în vizită la mănăstire şi la izvorul din apropiere şi, pentru că s-a vindecat de boala de care suferea, a ales să nu mai plece de aici. Mai mult, a restaurat locaşul sfânt, devenind al doilea ctitor al Mănăstirii Prislop între anii 1564-1580.

Domniţa Zamfira a împodobit bisericuţa cu o pictură nouă în frescă, executată de un zugrav din Ţara Românească, şi a dăruit bisericii şi o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, care a fost dusă la Blaj în 1762.

 

Minunile Părintelui Arsenie

 

Stareţul mănăstirii era pe vremea aceea Ioan de la Prislop, care a înmormântat-o pe Domniţa Zamfira în anul 1580, iar în 1585 a ajuns Mitropolit al Transilvaniei la Alba-Iulia. În tot acest timp, până la anul 1700, sfântul locaş şi-a continuat misiunea de educare a credincioşilor. Ca stareţ al mănăstirii, Părintele Arsenie, licenţiat în teologie la Sibiu şi absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, a început înfrumuseţarea locului şi restaurarea locaşului, ajutat de fratele Nicolae Zaharia, de la Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus.

Mormântul părintelui se află în cimitirul mănăstirii, dar, pentru a ajunge la el, trebuie urcată o cărăruie de munte, împrejmuită de brazi înalţi, verzi-argintii. La mormânt sunt tot timpul flori şi acolo este locul unde se aprind lumânările pentru cei vii, iar lumea vine aici cu speranţa de mai bine, pentru că legenda spune că rugăciunile rostite în faţa crucii Părintelui Arsenie sunt auzite şi acesta la îndeplineşte.

 

Poem pentru mănăstire

 

După ocuparea abuzivă a mănăstirii şi alungarea călugărilor ortodocşi, care s-au refugiat în Ţara Românească, unul dintre ei, pe nume Efrem, a compus un poem în 710 versuri, intitulat „Plângerea Sfintei Mănăstiri a Silvaşului din eparhia Haţăgului din Prislop“, descoperit de Cezar Boliac, în secolul al XIX-lea, la Mănăstirea Căldăruşani, lângă Bucureşti, şi publicat de el întâia dată.

Pe 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, a adus personal la Prislop pentru restaurarea mănăstirii.

În 1950, din lipsă de călugări, mănăstirea a devenit de călugăriţe, iar între 1950-1959 a fost organizată ca locaş pentru maici cu viaţă de obşte, s-a mai înfiinţat o şcoală monahală şi o cooperativă mănăstirească, în cadrul căreia s-au executat primele ţesături cu alesături (procedeu de ornamentare a ţesăturilor populare româneşti prin separarea şi îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală şi de băteală) din ţară, cu motive străvechi din zonele Sibiului, Făgăraşului şi Hunedoarei.

Obştea mănăstirii s-a preocupat şi de înfăţişarea exterioară e bisericii, dar şi a terenului din jurul ei. În 1952, Părintele Arsenie a conceput şi zidit o clopotniţă pe stânca unui deal de lângă mănăstire, cu un aspect decorativ deosebit, ca o sinteză între arhitectura bisericilor din lemn maramureşene şi a celor ridicate pe Muntele Athos.

În jurul mănăstirii este un parc de brazi argintii, tuia, arţari, pini şi magnolii, iar în faţa altarului, o încadrare de jnepeni pitici, care cad valuri, delimitând biserica de restul terenului, alături de pietrele decorative.

La intrarea în sfântul locaş se trece pe sub o poartă de lemn cioplită după tradiţia locului, realizată tot de Părintele Arsenie. Doamnele nu au voie să intre nici în pantaloni scurţi, nici lungi şi li se dă la poartă un ştergar negru şi lung.

În prezent, mănăstirea este un momument atât monahal, cât şi istoric, în care arta medievală se împleteşte cu credinţa şi cine trece pragul locaşului sfânt are sufletul mai liniştit.

 

Atracţii turistice

 

Puteţi alege să vă cazaţi în mai multe zone învecinate, pentru că distanţele între oraşe şi obiectivele turistice sunt mici şi mijloacele de transport circulă des. Oraşele între care puteţi alege sunt Deva, Hunedoara, Haţeg sau vă puteţi orienta la trei kilometri de mănăstire, în satul Silvaşu de Sus, la casele localnicilor. Indiferent de locul unde înnoptaţi, veţi beneficia de aceleaşi facilităţi: paturi duble în camere încălzite, televizor, baie proprie şi mâncare tradiţională, iar preţurile de cazare sunt acceptabile, tarifele încadrându-se între 85 şi 190 de lei, pe zi, de persoană.

Nu trebuie să rataţi celebrii cârnaţi virşli, condimentaţi, făcuţi din carne de capră, şi ţuica de la Răchitova, produsă din prune, dar care are o tărie mai mare faţă de cea din zona de sud. Unele cabane servesc turiştilor ceaiuri din lujeri de zmeură şi nu trebuie să părăsiţi ţinutul Haţegului fără să gustaţi din berea locului.

Alte atracţii turistice din zonă sunt Castelul Huniazilor, Parcul Naţional Retezat, Ulpia Traiana Sarmizegetuza, Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, Geoparcul Dinozaurilor de la Haţeg, Cetatea Deva.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS