Iluzia ventrilocului

Câţi dintre noi nu ne-am întrebat cum atunci când asistăm la spectacolul unui ventriloc, reuşeşte acesta să îşi facă păpuşa să vorbească. Din câte se pare, nu este vorba doar de talentul artistului, ci şi de modul în care creierul nostru primeşte şi gestionează informaţiile vizuale şi auditive pe care le recepţionează. „Secretul“ acestei reacţii s-ar afla într-o mică structură cerebrală, coliculul inferior, care măsoară doar un centimetru, unde, teoretic, ar trebui să ajungă doar informaţiile auditive. Însă, potrivit cercetătorilor de la  Duke University Medical Center din Durham (North Carolina), coliculul ar fi capabil să primească, simultan, şi informaţii vizuale. „Ceea ce se ascultă este recepţionat de urechi, transmis către colic şi, ulterior, integrat de cortexul cerebral, o zonă a creierului care ne permite să fim conştienţi de ceea ce am perceput, în acest caz doar sunetul. Numai în acest moment se poate spune că am ascultat ceva“, spun cercetătorii. Oamenii de ştiinţă au descoperit acum că 64 la sută dintre neuronii coliculului pot transmite atât semnale auditive, cât şi vizuale. Asta înseamnă că informaţiile vizuale şi auditive „intră“ împreună în creier, cu mult înainte ca „partea raţională“, mai precis cortexul, să reuşească să ne facă să fim conştienţi de ceea ce am perceput. Şi tocmai în asta constă secretul iluziei ventrilocului: asociaţia între voce şi mişcarea gurii păpuşii are loc înainte ca persoana care priveşte să gândească raţional.