E timpul dulceţurilor, aşa că umpleţi-vă cămara. Nu uitaţi însă să puneţi în aplicare sfaturile bunicii, căci cine alta în afară de ea mai ştie să facă o delicatesă dintr-o banală dulceaţă?
– Dulceaţa nu trebuie legată prea tare, devine ca o clisă şi-şi pierde calităţile.
– Dulceaţa se fierbe la foc iute, se spumează tot timpul şi nu se amestecă, pentru a nu sfărâma fructele.
– Pentru a păstra culoarea şi calitatea nutritivă a fructelor este de preferat ca zahărul să fie legat înainte cu un pahar de apă, fructele punându-se abia după aceea.
– Cel mai bun zahăr pentru dulceţuri, compoturi şi alte conserve este cel românesc, mai puţin rafinat şi mai dulce.
– Întotdeauna la dulceţuri se pune puţină sare de lămâie. Ea va păstra orice fel de fructe întregi. De exemplu, zmeura sau căpşunile se curăţă, se spală fructele, se pun în straturi în vasul în care vor fierbe, alternând cu zahărul şi un praf de sare de lămâie, se dau la cămară şi se fierb a doua zi.
– Foarte reuşite şi naturale sunt compoturile de cireşe sau vişine pregătite astfel: se pun în sticle largi la gură fructe, 2/3 din volumul lor; separat se face sirop (apă cu zahăr), acesta se toarnă peste fructe până la gura sticlei, se leagă cu celofan şi se fierb la baie de abur 30-40 de minute, până crapă fructele. Se răcesc în apa în care au fiert şi se pun la beci sau în cămară.
– Nu aruncaţi cojile de citrice; tăiate mărunt şi fierte în sirop, va rezulta o dulceaţă parfumată şi delicioasă.
– Dulceţurile vechi şi zaharisite se pot încorpora într-o cantitate de dulceaţă proaspătă, în timp ce fierbe, şi se vor reface de minune!
