Îţi plac poveştile cu haiduci? Dacă da, le găseşti pe Valea Lotrului, un loc pitoresc şi neasemuit de frumos, un tărâm legendar care a ţinut de adăpost eroilor de altădată şi care deapănă acum poveşti de vitejie turiştilor din zilele noastre.
Izvorând din Lacul Gâlcescu (Masivul Parâng), Lotrul separă Munţii Latoriţei de cei ai Lotrului. Râul a fost „strunit“ prin numeroasele lacuri de acumulare care au făcut din zonă cea mai mare amenajare hidrografică din ţară. Lacul Vidra, situat la o altitudine de 1.289 m, este rezervorul principal al sistemului hidro-energetic Lotru, colectând, prin tuneluri subterane de peste 150 km, apele afluenţilor Lotrului şi ale lacurilor de acumulare Petrimanu şi Galbenu, de pe râul Latoriţa.
Versanţii abrupţi, văgăunile neumblate ale munţilor şi pădurile întunecoase de aici dezvăluie turistului un peisaj pitoresc şi în acelaşi timp relaxant. Iar pentru cel care vrea să afle şi istoria lor, locul devine o carte deschisă şi fascinantă. Pe vremuri, desişurile şi stâncăriile erau ascunzişuri perfecte pentru răzvrătiţii din zonă. Localităţile de aici păstreaza numele acestor viteji din trecut: Voineasa (de la haiducul Voinea), Valea lui Stan sau Petrimanu (de la eroii cu acelaşi nume).
Spectacolul naturii
Valea Lotrului începe în dreptul orăşelului Brezoi, la confluenţa sa cu Oltul. La început, Lotrul poate părea un râu oarecare, căci frumuseţea locurilor nu se dezvăluie dintr-o dată. Cursul lui se arată cu zgârcenie, se poate ghici cumva susurând printre pietrele din stânga şoselei şi pe sub pitoreştile poduri de lemn suspendate pe cabluri metalice. În dreptul satului Malaia, o primă surpriză: lacul Brădişor. De aici, Valea Lotrului devine un spectacol. Şoseaua este lipită de versantul estic al văii, în timp ce capătul lacului abia se zăreşte. Peisajul taie răsuflarea. Lacul pare un petic de apă aflat pe fundul unei căldări imense. Versanţii împăduriţi se aruncă parcă în lac, iar pe vreme frumoasă, în zare se văd crestele înzăpezite ale Masivului Şureanu.
Pe şoseaua naţională 7A, spre Voineasa, drumul trece prin pitorescul sat Valea Măceşului, cu case risipite sub streaşina muntelui. De aici începe un vechi drum strategic, construit de armata germană în 1916. Acesta străbate, în lung, Munţii Latoriţei şi se uneşte cu şoseaua naţională 67C Novaci-Obârşia Lotrului-Sebeş.
Valea Măceşului, de week-end sau de vacanţă
Un sfat pentru turistul fugar de la oraş: să poposească totuşi aici, în Valea Măceşului. O zi, două, trei, ba chiar un concediu întreg. Peisajul absolut încântător în sălbăticia lui, liniştea muntelui şi ospitalitatea localnicilor – proprietari de pensiuni care le pot pune la dispoziţie tot confortul obişnuit de acasă – îi vor asigura acestuia o vacanţă de neuitat.
Pensiunea Constantinescu este un exemplu de confort şi ospitalitate. Oferă şase camere duble, două băi, două duşuri şi două grupuri sanitare. Proprietarii pensiunii, soţii Constantinescu, au reuşit să creeze o ambianţa călduroasă, deosebită, pentru petrecerea vacanţelor în familie. Fie că este vorba doar de un week-end departe de agitaţia marilor oraşe sau o vacanţă de o săptămână, pensiunea pune la dispoziţie tot confortul necesar.
Zona este ideală pentru drumeţii, pescuit şi vânătoare, în apele reci şi limpezi ale Lotrului găsindu-se mulţimi de păstrăvi, iar în păduri, mai multe specii de vânat.
Iar pentru turiştii obişnuiţi cu bătutul munţilor în lung şi-n lat, iată şi un traseu relativ uşor, numai bun de vacanţă: Voineasa – Valea Cărării – Gruiul Viezuinii -Vârful Chica Lupului – Dealul Cireşu – Valea Măceşului. După cele patru-cinci ore extenuante – cât durează parcurgerea lui – o baie în Lotru, o cină copioasă pe malul lui şi un somn zdravăn constituie reţeta potrivită pentru finalul unui concediu revigorant!
