Mănăstirea Maglavit

Renumit loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru vizitatorii ce vin la acest Sfânt Locaş.
Încă de la distanţă, silueta ei ţi se deschide în faţa ochilor printre salcâmii înfloriţi şi stejarii maiestuoşi, unde doar ciripitul păsărelelor, mirosul îmbătător al florilor de salcâm, zumzetul albinelor, singurele manifestări în cadrul unei depline linişti ce dintru început impun smerenie, făcându-te să te simţi deja parte din această mirifică natură – adevărată gură de Rai – de la malul Dunării. Ochii văd, inima şi cugetul tresaltă, sufletul se umple de har dumnezeiesc. Nu ştii ce să admiri mai întâi: galbenul auriu al acoperişului, turla clopotniţei ce se înalţă maiestuos sau albul strălucitor al zidurilor ce aduc lumină cerească în jur, dar şi în sufletul tău, creştinule.
Scările somptuoase, placate cu marmură neagră, îţi poartă paşii spre interiorul conceput şi realizat de mâini măiestre ca ale vestitului Manole de odinioară. Cu fiecare treaptă te simţi mai aproape de Dumnezeu.
Privirile îţi sunt atrase încă de la intrare de arcadele sprijinite pe stâlpi de fier-beton, arcade ce se regăsesc peste tot şi în interior, dând o notă de religiozitate care impune smerenie, închinăciune şi rugăciune. Paşii îţi devin mai atenţi, gândurile mai profunde, spiritul cuceritor. Nu ştii ce să admiri mai întâi: masivele uşi de la intrare, scaunul arhieresc sau iconostasul, toate realizate din lemn de stejar sculptat de meşteri iscusiţi din Grecia.
Dacă paşii tăi se vor îndrepta spre aceste locuri într-o zi de vineri sau duminică, vei avea fericirea să asculţi glasul domol al Părintelui Stareţ Vladimir, secondat de corul de la strană susţinut de numeroşii credincioşi care participă permanent la slujbele de aici.
Nu se poate o zi mai împlinită sufleteşte fără a-ţi îndrepta paşii şi până la salcia „plângătoare“ şi fântâna cu cumpănă, aducătoare de apă tămăduitoare din care cei bolnavi, cei suferinzi, veniţi aici şi rugându-se, au plecat tămăduiţi.
Nu întâmplător Hramul Mănăstirii este „Naşterea Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii“, prăznuit în fiecare an în luna aprilie şi pe 8 septembrie.
Vino aici, în acest adevărat centru de spiritualitate oltenească, şi vei căpăta linişte sufletească. Vei simţi că eşti mai aproape de Dumnezeu-Tatăl, cel ce S-a revelat şi a transmis, în urmă cu 71 de ani, mesaje de credinţă prin umilul cioban Petrache Lupu.
Prof. Dumitru GELU