Scheletul uman este un lucru extraordinar. Ofera sustinere pentru restul corpului si reprezinta un invelis dur, care protejeaza organele – creierul este „adapostit“ in craniu, iar organele interne sunt asezate in cutia toracica.
Oasele sunt esentiale pentru mobilitate, pentru ca, fara ele, am fi ca niste papusi de cârpa. Oasele sunt necesare pentru prinderea muschilor, pentru ca, in momentul in care comenzile pleaca de la creier, nervii transmit mesaje muschilor, care se intind si se contracta, dându-ne voie sa facem orice activitate, incepând cu alergatul si terminând cu cascatul, de exemplu. De asemenea, oasele sunt extrem de importante pentru ca fac parte din procesul continuu de inlocuire a celulelor albe si rosii din organism, completând numarul de celule rosii ce poarta oxigenul prin corp si producând celulele albe ce ne ajuta sa ne protejam de boli. Probabil va gânditi ca, in acest caz, cu cât avem mai multe oase, cu atât ne-ar fi mai bine. Numai ca natura a hotarât ca oamenii sa aiba mai putine oase. La nastere, scheletul uman este format din 300 de oase si ajunge ca la maturitate sa ramâna doar cu 206. Motivul este ca la nastere multe dintre oase ajung in pozitia normala sau se sudeaza dupa câteva luni sau chiar câtiva ani. Cel mai concludent exemplu este craniul: desi in final devine o singura bucata, craniul este alcatuit prin combinarea a 14 oase.
