O invitatie a unor prietene m-a dus, saptamâna trecuta, la Terasa 777, situata in apropierea Universitatii. Desi mai fusesem acolo, cu diverse prilejuri care nu aveau nici o legatura cu „activitatea“ mea de la Gazeta de Sud, niciodata nu am fost curioasa sa incerc unul dintre sortimentele de pizza prezentate intr-un meniu colorat, cu poze si descriere a ingredientelor.
De data aceasta insa, mi-am zis ca vara nu o sa dureze o vesnicie, motiv pentru care m-am simtit obligata sa fac o prezentare si a acestei terase, mai ales ca, de fiecare data, numarul clientilor mi s-a parut destul de mare. Asa ca, atunci când ospatarita (aceeasi care ma servise si cu celelalte ocazii) s-a apropiat de masa pentru a lua comanda m-am interesat daca este posibil, in cazul in care vreau pizza Quatro Stagionni, sa renunt la unul dintre ingrediente, si anume la ton, despre care nu pot sa spun ca este in preferintele mele. Mi s-a raspuns ca este posibil si, mai mult decât atât, pot sa-mi aleg singura ingredientele pe care vreau sa le regasesc pe aluatul copt pe vatra, care s-a dovedit a fi extrem de gustos.
Spre surprinderea mea, timpul de preparare nu a fost prea lung. In scurt timp, ospatarita, pe care o remarcasem si datile trecute ca fiind putin cam neindemânatica (o data a scapat suportul cu paiele pentru bauturi, de data aceasta a scapat din mâna un pahar de bere, fiind la un pas de a rani cu cioburile sparte doi dintre clientii terasei), ne-a adus pizza pe suporturi de carton, deja feliata, explicând astfel lipsa tacâmurilor. Si n-as fi avut nimic de „cârcotit“ la adresa calitatii preparatului daca, dat fiind ca eram la terasa, mustele n-ar fi dat si ele târcoale, pofticioase, la bucatile de sunca, ciuperci si cârnati…
Aluatul pe care erau puse ingredientele a fost laudat si de companioanele mele, care si-au comandat pizza cu ton si au declarat ca a fost un deliciu. Am mers impreuna cu una dintre amice sa vedem cum cei doi tineri bucatari, foarte iscuti, intindeau aluatul subtire pe care il garniseau cu cele comandate de cilenti si apoi il coceau pe vatra incinsa. Ce am admirat la neindemânatica ospatarita a fost sinceritatea, atunci când am consultat lista cu inghetata. „Avem inghetata, dar sa stiti ca nu arata ca-n poze“, si asa i-am iertat si faptul ca nu a venit sa curete masa la timp.
In ceea ce priveste curatenia toaletei, am doua remarce de facut: una referitoare la lipsa de grija a unor „cliente“ care i-au calcat pragul si a doua, referitoare la faptul ca una dintre angajatele terasei astepta, rabdatoare, sa se elibereze cabinele pentru a face curatenie….
Restaurant „Terasa 777“
Calitatea preparatelor – Gustoasa
Comportamentul – personalului „absent“
Atmosfera – ca-ntre prieteni
Preturi – acceptabil
Curatenie – satisfacator
Nota: pentru a asigura obiectivitatea, redactorul Gazetei de Sud testeaza incognito localurile vizitate.
