Lonicera este o planta cataratoare care se pune pe lânga ziduri sau garduri, fiind expusa total sau partial la razele soarelui. Planta are o crestere rapida, in scurt timp ajungând la inaltimi de aproximativ doi metri si intinzându-se pe latimi de trei pâna la sase metri.
Arbustul atrage insectele prin parfumul suav al florilor albe si galbene, cu mijloc rosu sau portocaliu. Inflorirea se produce la sfârsitul primaverii sau chiar inceputul verii. Dupa terminarea perioadei de inflorire, la inceputul toamnei, ramurile se taie corectiv. Fructele Lonicerei sunt niste bace albastre, vinetii sau rosii, otravitoare. Unele specii isi pastreaza foliajul si pe timpul iernii, procesul de fotosinteza producându-se astfel pe tot parcursul anului, urmând ca in primavara sa si-l reinnoiasca. Lonicera (caprifoiul) nu necesita ingrijiri speciale pe timpul iernii, doar plantele tinere se acopera cu un strat de frunze.
Lonicera, o planta nepretentioasa
Pentru a creste cât mai frumos, planta nu are nevoie de o udare regulata. Aceasta se va uda doar daca este o perioada de seceta. Nu are cerinte speciale pentru sol, insa este de preferat unul cu un bun drenaj. Lonicera suporta si solurile sarate, din preajma marii. De asemenea, daca solul contine foarte mult azot, planta va creste foarte mult, dar isi va reduce numarul de flori. Ingrasaminte se vor administra numai daca sunt absolut necesare.
Inmultirea se face prin butasire sau marcotaj, toamna sau primavara, si prin seminte, sadite primavara. Se spune ca atunci când o ramura atinge pamântul se va inradacina in scurt timp. Dintre daunatorii potentiali cel mai intâlniti sunt afidele. Potrivit specialistilor, la noi in tara cele mai cultivate soiuri sunt Lonicera caprifolium, Lonicera periclymenum, Lonicera japonica si Lonicera fragrantissima.
Material realizat in colaborare cu Gradina Botanica din Craiova
