Imi doream de mult sa manânc intr-un restaurant de hotel, local despre care imi imaginam (in mod gresit, de altfel) ca ar fi cu circuit inchis, numai pentru clientii hotelului. Sansa mi-a fost oferita de restaurantul din cadrul hotelului Plaza, deschis recent in Craiova.
La insistentele unor cunoscuti, care au luat act de prezenta a restaurantului mai ales datorita cladirii impunatoare care il adaposteste, dar nu au indraznit sa intre din diverse motive (teama de preturi mari, necunoasterea calitatii produselor), am cedat si am mers sa iau masa la restaurantul Plaza.
Localul este elegant, asa cum, de altfel, ma asteptam sa fie, numai ca, desi am fost acolo in jurul prânzului, personalul s-a aratat mai mult decât incântat sa ma serveasca, mai ales ca eram singura clienta din sala mare, decorata in nuante de alb, galben-ocru si oranj. Nici vorba de mobilier avangardist, din contra, fetele de masa si aranjamentul standard (mise-en-place-ul) deja „executat“, in asteptarea clientilor, si dulapul din lemn in care se pastreaza tacâmurile m-au dus cu gândul la restaurantele „clasice“, cu ospatari in uniforma (cum e cazul si la Plaza, prin comparatie cu alte restaurante din Craiova), genul acela de local in care, fara sa vrei si fara sa fii, te simti… important.
Am ales sa manânc o saramura de crap, cu mamaliguta, mai ales ca in ultima perioada am fost luata cu asalt (date fiind Sarbatorile Pascale) de preparate din miel, porc, carnuri greu de digerat. Am fost inspirata, desi reteta bucatarului de la Plaza nu urmeaza indicatiile propriei mele retete de saramura. Cu toate acestea, gustul deosebit de fin al crapului si sosul de rosii si legume si ardeiul iute intreg servit lânga bucata de peste m-au multumit pe deplin. Am renuntat (insa fara nici un regret) la vinul alb, sec, cu care se serveste, de obicei, un astfel de preparat, si m-am multumit cu o racoritoare.
Ospatarita s-a dovedit mai mult decât atenta, pastrând totusi distanta si incercând, de departe, sa-mi ghiceasca dorintele. Insa, acest lucru m-a costat. Profesionismul ei s-a dovedit limitat, atunci când, in momentul platii, nota s-a „rotunjit“, fara acordul meu (desi intentionam sa o „rasplatesc“ pentru amabilitate), cu bacsisul ei. M-am simtit deranjata mai ales ca, din punctul meu de vedere, unul dintre lucrurile placute atunci când iei masa la restaurant este faptul ca iti poti demonstra „multumirea“ fata de servicii, lasând bacsis. Am depasit repede momentul stânjenitor, mi-am spus ca probabil aici, intr-un local atât de select, ospatarii sunt obisnuiti cu clienti care nu se uita foarte atent la nota de plata si pe care nu ii deranjeaza ca ospatarul isi „apreciaza“ singur efortul depus. Am achitat si, pe când impingeam usa de la iesire, am constatat ca imi ramasese un os in gât!
Plaza – Calificative
Calitatea preparatelor ***
Comportamentul personalului ***
Atmosfera ***
Preturi ***
Curatenie ***
Legenda calificative
Calitatea preparatelor
**** te lingi pe degete
*** gustoasa
** nu am murit mâncând-o
* doar daca esti mort de foame
Comportamentul personalului
**** omniprezent
*** aproape „indiscret“
** indiferent
* „absent“
Atmosfera
**** ca intre prieteni
*** de bun gust
** relaxanta
* obositoare
Preturi
**** pentru VIP-uri
*** in ziua de salariu
** acceptabil
* pentru orice buzunar
Curatenie
**** „farmacie“
*** curat
** satisfacator
* mai bine abtine-te
