„In loc de prefata
uneori imi vine sa scriu,
alteori imi vine sa cânt,
de cele mai multe ori imi vine sa tac.
iertati-ma,
sunt si eu om!“
(Scrisori nedesfacute, Nicu Alifantis)
A fost folk, pop, jazz, muzica usoara, ritmuri de bossa nova, sirtaki, romanta sau sansoneta. A fost magie. Magicianul – Nicu Alifanis. Locul – „Murphy’s Pub“. Miercuri, de la amiaza pâna-n miez de noapte, Craiova a respirat, „rar“, „de dragoste“ din toate partile deodata, „Emotie de toamna“, „Apa marii“, „Doamna Verde“, „Balada blondelor iubiri“, „Piata Romana nr. 9“, „Destin cu baobab“, „Inscriptie pe un inel“, „Intâmplare simpla“… A fost Nicu Alifantis & Zan. Prea mult pentru Craiova. Sau prea putin.
– Mai are muzica folk acelasi impact la public cum avea inainte de 1989?
– Nu are cum sa mai aiba acelasi impact la public. Eu nu am fost niciodata un folkist, decât ca am mai cântat câteodata singur cu chitara si nu cred ca este termenul cel mai potrivit, la noi nu cred ca se face ceea ce se cheama cu adevarat folk, luând ca reper initiatorii acestei muzici, de exemplu Bob Dylan. Dar, ca impact la public, e firesc ca in 2006, in ziua de azi, sa nu putem discuta de unul urias. Exista o categorie de oameni care gusta acest gen de muzica si o foarte mare categorie de oameni care sunt orientati pe cu totul alte directii muzicale si au alte gusturi.
– Credeti asta din cauza faptului ca acest gen de muzica nu mai este promovat cum ar trebui?
– Aici este un cerc vicios. Radiourile FM promoveaza genul de muzica pe care-l doreste ascultatorul si atunci când ne referim la ascultator ne referim la acela de toate vârstele, care este consumator de FM. Dar cred ca se promoveaza ceea ce aduce bani. Deci noi discutam in clipa de fata de un „bis“, intr-o perioada in care comertul a pus stapânire, din pacate, si pe muzica, iar muzica folk nu o sa aduca niciodata bani. Ea este o muzica de „nisa“, este pentru un segment de ascultatori si consumatori si exista in continuare, dovada ca si noi mai existam si multi dintre colegii mei de generatie exista si unii dintre ei chiar au succes. Cert este ca muzica folk nu aduce bani, nu face voga pe FM-uri, din pacate, sunt si alte segmente muzicale foarte bune care rezista, dar asta este o categorie speciala. Asta este o muzica ce se asculta intr-o anume stare, intr-un anume loc, intr-un anume moment al existentei fiecaruia. Tine efectiv de stare si atâta tot.
– Era aceasta stare creata de ceva anume atunci când exista Cenaclul „Flacara“?
– Nu era alta varianta. La vremea aceea, in anii ’70 – ’80, exista aceasta muzica folk si se asculta in draci de catre cei mai sensibili si mai aplecati spre zona lirica si consumatorii de literatura, de catre cunoscatori, iar celalalt segment, marea masa de oameni, asculta muzica pop si rock. Nefiind alte alternative asta se intâmpla, asta se difuza. Erau doua trei posturi de radio mari si tari, mai aparea vara inca unul pe litoral si cu asta basta.
– Unde credeti ca va ajunge muzica folk?
– In biblioteca, pentru colectionari.
– In proiectele de viitor se inscrie si un concert mare in Craiova?
– Aici imi permit sa spun un banc. Stii cum il faci pe Dumnezeu sa râda?… Ii spui planurile tale de viitor. Dar tot cu ajutorul lui Dumnezeu va fi totusi si un concert mare in Craiova, undeva in toamna. In clipa de fata produc foarte multe albume de biblioteca si tocmai a aparut un DVD insotit de un CD audio cu un concert live, primul meu material audio cu un live, inregistrare din luna mai a anului 2004 la Sala Amfiteatru a Teatrului National. E vorba de „Symphonicu“. Undeva la sfârsitul lunii mai anul acesta se va lansa un produs care va contine un CD-box care va avea patru CD-uri cu toate vinilurile mele, deci o colectie a tuturor vinilurilor care s-au facut pâna acum. Pe 28 iulie anul acesta, la „Festivalul de Arta Medievala“ de la Sighisoara, se va lansa un album nou Alifantis si Zan. Aceasta lansare va avea loc la Sighisoara pentru ca acolo a fost primul nostru concert live si, totodata, implinim zece ani de la infiintare. Iar DVD-ul cu acest concert de la Sighisoara si cel de la Teatrul „Bulandra“ va aparea anul viitor. Si cam astea sunt proiectele mele de viitor, deja Dumnezeu râde de nu mai poate. Ar mai fi de spus ca mai pregatesc un turneu national care va incepe anul acesta undeva in toamna si se va sfârsi in toamna anului viitor, insumând 112 concerte in tot atâtea orase.
– Aveti colaborari pentru aceste concerte si cu alte trupe?
– Nu. Dar lucrez la doua teatre, compun muzica pentru teatru: la Teatrul Mic, in regia lui Florin Calinescu, un spectacol care se intituleaza „Razboi cu Troia nu se face“ si la Teatrul de Comedie, in regia lui Constantin Dicu, „Magnolia“. Acestea doua sunt in lucru acum si sper ca vor fi gata in doua luni.
– Referitor la volumul de versuri „Scrisori nedesfacute“, publicat in 1997, ce aveti de spus?
– A fost un accident, oricare dintre noi, in adolescenta, a scris poezii. Un gest foarte dragut al celor de la Nemira, respectiv al domnului Valentin Nicolau, care mi-a scos acel volum de… nici nu-mi vine sa le spun versuri, pentru ca nu sunt versuri, sunt niste gânduri si atâta tot. Repet, sunt accidente adolescentine cu o cantitate mai mare sau mai mica de acnee in poezia respectiva.
– Cine v-a influentat in mod special?
– Nu, influenta sub nici o forma. Eram un mare consumator de poezie. Din poetii nostri imi sunt dragi foarte multi si mi-e greu sa fac o ierarhie, dar pot sa spun asa la o prima strigare, Nichita, Tudor George, pe care nu-l cânt, de exemplu. Am si cazuri de poeti pe care ii indragesc foarte tare si pe versurile carora nu am putut sa fac nici un cântec. Iata, Tudor George este unul dintre ei.
– E greu sa cântati pe versurile lui Eminescu?
– Nu stiu cât de greu este. Cred ca este responsabil si mi-e un pic „târsa“ ca sa v-o spun pe aia dreapta. S-au facut lieduri pe Eminescu pe care eu nu le gust foarte tare, eu cred ca Eminescu in sine este un caz special. Poate si unde s-a creat mitul Eminescu ti-e greu sa te atingi de treaba asta de frica sa nu strici ceva. De obicei, când iei un obiect ca sa-l pui foarte bine in valoare trebuie sa-l impodobesti frumos ca sa sara si mai bine in ochi si atunci ti-e frica sa faci acel frumos pe lânga acel obiect minunat care este poezia lui Eminescu de teama sa nu o ascunzi ca valoare in loc sa o pui si mai mult in evidenta.
Nu sunt consumator de Eminescu, dar el inseamna esenta poeziei românesti. De la Miorita putem discuta de Eminescu. Sunt lucruri care caracterizeaza gena acestui popor. Eminescu inseamna tot ce poate fi mai profund pentru neamul acesta. Eminescu, Creanga, acestea sunt tabuuri. Nu te poti atinge de ele. Dupa aia a aparut Nichita care este un alt Dumnezeu, al poeziei moderne de data aceasta. E cu totul altceva.
Magie
„Sa smulgem fildesii din Alifantis,
si din Mediterana tot ce a fost Atlantis,
sa-l auzim cum cade,
cum soimul cel vânat
lenes si in cascade
intr-un alt fel pacat.
Când cânta parca moare
o taina dintr-un grec
si tot ce e in mine zare
arata a inec
dar nu-n saraca mare
ci in ceva cu mult mai mare…“
(Nichita Stanescu)
