A fost Ziua Veteranilor de Război, marcată la Slatina cu aceleași ceromonii organizate an de an, strângeri de mână și discursuri. Din păcate, pentru veteranii din cel de-al Doilea Război Mondial e tot ce se mai face, foștii luptători, ajunși la o vârstă venerabilă, fiind obligați să se descurce cu pensii mici și o indemnizație aproape simbolică.
În județul Olt, mai sunt în viață nici 100 de veterani de război (97 mai exact). Cinci dintre aceștia împlinesc, în 2018, 100 de ani, alți doi depășind acest prag. În evidențele Asociației Veteranilor de Război Olt mai figurează cinci văduve de război și 1.200 de urmași. Indemnizațiile care li se acordă sunt în sume derizorii, cele mai însemnate neatingând pragul de 600 lei, iar acesta este cazul fericit al veteranilor decorați pentru fapte de eroism.
La ceremonia organizată în Slatina, în fața Monumentului Eroilor, vineri, 27 aprilie 2018, au reușit să ajungă aceiași trei veterani care vin de câțiva ani încoace. Însoțiți de reprezentanți ai Asociațiilor Veteranilor de Război, așezați pe o bancă, aproape stingheri, deși cu aceeași ținută demnă. Nu mai au verva de altădată, când erau mai numeroși și-și mai depănau amintiri. Greu ți-ai putea da seama că este un eveniment care, teoretic, le este închinat. Doar câțiva șefi de instituții au venit să le întindă mâna și să-i întrebe ce mai fac, dacă le e bine, iar la finalul ceremoniei să-i invite la deja traditionala fotografie de grup.
Altfel, în discursuri li s-a mulțumit pentru faptele de eroism , fiind numiți „bravi apărători ai neamului românesc“, „exemple vii ale devotamentului față de țară“. „Avem datoria să-i omagiem în fiecare an, dar să și le purtăm recunoștință în sufletele noastre“, a rostit prefectul Silviu Neacșu, la scurt timp începând momentul depunerii de coroane și jerbe de flori.
„Calitatea de veteran de război nu a fost ceva special, s-a obținut prin luptă, făcându-ți exemplar datoria atunci când patria și neamul au fost în primejdie“
Un discurs mai scurt decât cele rostite cu alte prilejuri a avut colonelul (r) Dumitru Mihai, unul dintre veteranii care încă mai pot povesti ororile trăite pe front:
„ Sărbătorim astăzi, în prezența dumneavoastră, cu respect și recunoștință, Ziua Veteranilor de Război. Am fost mulți și am rămas puțini. Este ziua când aducem un pios omagiu celor care au dobândit calitatea de veteran de război, celor care au dobândit prin luptă și eroism pe câmpul de luptă titlul respectiv, jertfindu-se pentru țară și neam, asigurând o patrie liberă și independentă numită România.
Calitatea de veteran de război nu a fost ceva special, s-a obținut prin luptă, făcându-ți exemplar datoria atunci când patria și neamul au fost în primejdie. Pregătit să dai măsura iubirii ce o porți. Când pronunți cuvântul veteran de război rezultă că e o luptă continuă pentru a lăsa moștenire urmașilor tot ce avem mai sfânt, țara, la adăpostul căreia forța noastră este devotată. În puține cuvinte, aprecim că veteranii de război sunt icoana vie a faptelor de arme ale oștirii noastre române. Tuturor veteranilor de război și văduvelor de război care mai sunt în viață le dorim sănătate și împlinirea tuturor dorințelor!“ , a rostit veteranul.
Prezența veteranilor a mai fost, ulterior, necesară doar pentru depunerea coroanei de flori și pentru fotografia de grup de la final. În ultimii ani veteranii nu au mai reușit să se întâlnească și într-un alt cadru, pentru motivul simplu că asociația lor, care se susține din cotizații, nu și-a mai permis să le organizeze o masă festivă. „Anii trecuți, când erau mai tinerei, am mai făcut câte o masă. Aveam și noi bani mai mulți, cotizații, astea… N-avem niciun fond de la nimeni, nu dă nicio instituție. (…)Dumnealor, în tranșee, i-au mâncat păduchii, nu beneficiază de indemnizații din care să trăiască, au alte categorii de luptători indemnizații. Sau să dea statul o subvenție pentru asociație, ca să putem să facem și noi o masă, la festivități, la astea… N-ai să vezi, au alte priorități “, spune un reprezentant al Asociației Veteranilor de Război, în timp ce altcineva îl completează: „În Franța, Anglia, Germania, indemnizații le-au dat de atunci, imediat după război. La noi, dac-au venit comuniștii, le-au luat și ce-au avut. Numa’ văduvele de război au avut pensie, iar dac-avea un copil, până la 20 de ani îi dădeau lui. Erau acele pensii IOVR – invalizi, orfani, văduve de război. Exista și înainte de ’89 o asociație, a Foștilor Luptători, dar erau omagiați doar cei care au luptat de partea rușilor, așa îi și împărțeau, în anti-fasciști și….“.
