8.7 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalOltPovești covârșitoare din război: "Veneau dimineața și ne puneau să adunăm morții din barăci"

Povești covârșitoare din război: „Veneau dimineața și ne puneau să adunăm morții din barăci”


Puținii supraviețuitori ai celui mai mare război încă mai găsesc resurse să povestească ce-au trăit și pentru ce au luptat. Puțini sunt, însă, cei interesați de amintirile lor.

Ziua Veteranilor de Război n-a fost, așa cum poate s-ar fi cuvenit, una în care să le mulțumim pentru sacrificiu și să-i invităm pe din ce în ce mai puținii supraviețuitori să ne spună prin ce-au trecut, ce-au îndurat, cum au luptat. În județul Olt, Asociația Veteranilor de Război mai numără puțin peste 100 de membri. În Slatina, oraș cu aproape 70.000 de locuitori, mai sunt doar 16. La manifestările organizate ieri la monumentul închinat eroilor au putut veni doar doi.

Manifestarea n-a avut nimic special, intrând în tiparul obișnuit: onorul dat oficialității cu cel mai important grad (prefectul județului), scurtă slujbă religioasă, scurte alocuțiuni și depunerea de coroane, întreruptă de foarte scurta paradă militară, continuarea ceremonialului depunerii de coroane. În tot acest scenariu, veteranii de război s-au bucurat de salutul de la depărtare al oficialităților (prefectul Silviu Neacșu i-a salutat, în schimb, personal) și interesul de câteva momente al reprezentanților mass-media.

Altfel, o zi senină, cu totul diferită de amintirile războiului. Dumitru Mateescu, profesor pensionar, fost director de școală, declară că este o mândrie că a putut lupta „cu toată dragistea pentru poporul român și pentru patria noastră“. Pe front a petrecut, efectiv, doar câteva luni, însă în 1944 a căzut prizonier, supraviețuind doi ani în Siberia. De acolo are amintiri cumplite, pe care parcă n-ar vrea să le mai scoată la suprafață.

„Am fost luați prizonieri când s-a terminat războiul, în 1944, ne aflam aproape de Don. Și am stat în Siberia doi ani, până când asociația de la Geneva a făcut demersuri să fim eliberați. Stăteam în niște barăci care aveau pânză în loc de geam. Populația s-a purtat foarte urât cu noi. Dimineața ne dădeau câte-o stacană de ceai, așa îi spuneau ei, la prânz la fel, seara la fel. Și cam atât. Dimineața veneau uzbecii și ne luau, «Davai!», să adunăm morții de prin barăci. Și adunam de ici unu’, de colo trei… Ne duceau la muncă, trebuia să ducem niște bușteni, ne legau de troică, cam 15 kilometri, așa. Mai cădeau dintre noi, mai mureau… Îi luam repede, «Davai!», ni se spunea, și-i aruncam într-o prăpastie cam cât blocul ăsta, n-avem unde să-i îngropăm. Câți n-om fi aruncat…“, își amintește veteranul. A supraviețuit calvarului, s-a întors, iar viața și-a urmat cursul firesc. A avut ocazia să le predea elevilor istoria la școală, alături de geografie și de limba franceză. Astăzi, la cei 96 de ani, fără soție, care s-a stins nu cu mulți ani în urmă, așteaptă cel mai mult sfârșitul de săptămână, când îi vin copiii acasă.
Amintiri puternice are și Toma Corcău (94 ani). Este o prezență constantă la manifestările oficiale și se bucură că, astfel, își mai întâlnește camarazii din Asociația Veteranilor de Război, din ce în ce mai puțini. Din război poate povesti multe, prea multe, sugerează, față de cât timp au astăzi cei din jur să-l asculte. Își amintește, la cererea jurnaliștilor, un episod: „Trăim o bucurie, evident, că am supraviețuit, că am luptat pentru țară. N-a fost ușor, ce să-mi amintesc, pentru că sunt atât de multe… Am stat 9 luni pe front și l-am văzut pe fratele meu mai mare cu un an și opt luni, care era comandant de grupă, cum l-a rănit un proiectil. Era în fața mea, eu am scăpat. Înduri greu“, a declarat veteranul.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS