„Tuta absoluta“ sau fluturele ucigaş face ravagii în culturile legumicultorilor. Deşi dăunătorul a apărut pentru prima dată în 2009 în ţara noastră, fermierii spun că niciodată atacul nu a fost atât de puternic ca anul acesta. În această perioadă, specialiştii Direcţiei Agricole Dolj merg din poartă în poartă pentru a informa legumicultorii ce au de făcut pentru a ţine dăunătorul departe de culturi.
„Tuta absoluta“ sau fluturele ucigaş este un dăunător care a apărut în anul 2009 în ţara noastră, iar de atunci s-a răspândit cu repeziciune în toate bazinele legumicole din ţară. Odată pătrunsă în cultură, această insectă generează pierderi de până la 100%. Fermierii din Olt spun că niciodată nu a fost un atac atât de puternic ca anul acesta şi compară molia tomatelor cu pesta porcină. „Această insectă este prezentă în toate bazinele legumicole din România. Am colegi din Giurgiu, din Buzău şi din Prahova care se confruntă cu acest dăunător, care este greu de stăpânit, cu atât mai mult cu cât a prins condiţii foarte prielnice anul acesta. Niciodată nu a fost un atac atât de puternic ca anul acesta. În judeţul Olt, culturile afectate sunt cele de tomate şi ardeioase în spaţiile protejate. În principiu, iubeşte doar legumele în spaţii protejate, iar dacă nu găseşte tomate se mută pe ardei, iar ulterior pe vinete. Este un dăunător nocturn, un fluture foarte mic. Nu este specific ţării noastre, dar s-a instalat aici odată cu importurile de legume. La această dată, sudul judeţului Olt este foarte afectat de acest dăunător. Putem spune că în anumite localităţi avem şi culturi compromise în totalitate, iar cei care au mizat pe tomate au avut de suferit“, a spus Ion Păunel, legumicultor din Olt.
Viteza foarte mare cu care larvele distrug cultura face ca tuta să fie considerată dăunător de carantină. „Poate fi comparat cu pesta porcină, este un dăunător de carantină şi trebuie luate măsuri speciale“, a mai spus Ion Păunel.
Peste 1.500 de legumicultori doljeni au mizat pe tomate
.
La nivelul judeţului Dolj, anul acesta sunt peste 1.500 de beneficiari ai Programului de minimis pentru tomate, pentru ambele cicluri de producţie. Specialiştii Direcţiei Agricole Dolj dădeau asigurări, săptămâna trecută, că în judeţ nu a fost confirmată prezenţa acestui dăunător, numit şi minierul tomatelor. „În judeţul Dolj, în urma monitorizărilor efectuate atât la locul de producere a răsadurilor de tomate, pe plante, în angrouri, pe tomate, în urma controalelor efectuate la producătorii înregistraţi la Oficiul Fitosanitar privind producerea, depozitarea sau importul plantelor de tomate, nu am depistat atac nici pe plante, nici pe fructe. Probele prelevate de plante întregi sau fructe numai cu suspiciuni şi supuse controlului la Laboratorul Naţional Fitosanitar au indicat absenţa dăunătorului. În cadrul Programului de minimis, am făcut controale la cei care s-au înscris, s-au făcut verificări în solarii, s-au prelevat probe şi nu s-a confirmat prezenţa dăunătorului“, a spus Maria Oană, coordonator Oficiul Fitosanitar Dolj.
„Frunza afectată trebuie arsă“
În această perioadă, specialiştii Direcţiei Agricole Dolj fac verificări şi merg în teritoriu pentru a informa legumicultorii ce au de făcut ca să ţină dăunătorul departe de culturi. Aceştia spun că prevenirea infestării este de preferat în locul combaterii. „Am organizat sesiuni de informare în toate localităţile în care au fost solarii cu tomate: Poiana Mare, Desa, Ciuperceni, Calafat, Pleniţa, Moţăţei, Teasc, Bratovoeşti, Almăj, Sadova, Işalniţa, Dăbuleni, legat de modul de utilizare a pesticidelor, de doza aplicată etc. Legat de tuta absolută, am demarat a doua sesiune de informare şi vom merge din poartă în poartă la fermierii înscrişi în programul de minimis. Foarte importantă este conştientizarea de către fiecare fermier a metodelor de combatere. Prima verigă este să monitorizeze cultura şi să identifice simptomul. Măsurile preventive sunt foarte importante pentru că nu permit dăunătorului să se răspândească. În momentul în care constată prezenţa dăunătorului, frunza afectată trebuie ruptă, pusă într-un sac şi arsă, nu aruncată în cultură pentru că reprezintă o sursă de infecţie. Tratamentele chimice există, dar nu trebuie să se folosească decât acelea care au în lista de omologare acest dăunător. Ele trebuie aplicate în doza corespunzătoare, nici mai mult, nici mai puţin “, a adăugat Maria Oană.
Alte metode de combatere
Se recomandă adoptarea tehnologiilor de combatere integrată, prin utilizarea de produse chimice, biologice şi a capcanelor de feromoni, precum şi a planşelor antiinsecte. „Putem apela la acele planşe marcator de culoare galbenă lipicioase, care se pun una la 100 mp, şi atunci putem vedea şi invazia pe care o avem în solar. Ulterior putem apela la prădători bio, insecte care mănâncă alte insecte, dar şi la benzi adezive care au rol de protecţie şi care se pot pune de-a lungul solarului. Există şi combatere clasică cu insecticide, mare parte din acestea fiind recunoscute şi în agricultura ecologică. Dacă facem o combatere integrată şi avem monitorizarea din timp, putem reuşi să îl combatem“, a spus Ion Păunel.
Tuta are un potenţial reproductiv foarte mare. În spaţii protejate poate dezvolta 10-12 generaţii pe an, iar o femelă poate depune până la 250 de ouă pe parcursul vieţii, asigurând astfel creşterea masivă a populaţiei într-un timp foarte scurt. Îşi depune ouăle pe partea inferioară a frunzelor, iar după eclozare larvele se hrănesc intens, formând galerii în frunze, tulpini şi fructe. Ziua, adulţii stau ascunşi printre frunze, larvele fiind cele care determină pagubele în culturi, având în vedere că după eclozare se hrănesc continuu de-a lungul celor patru stadii larvare.
