Europa a descoperit tutunul odată cu Cristofor Columb, care l-a adus în Spania. Treptat, tutunul a început să se răspândească şi în restul Europei și a fost consumat în cantităţi din ce în ce mai mari. Termenul de „fumat“ nu a existat până la sfârşitul secolului al XVII- lea, până atunci spunându-i-se „beţia uscată“. Prin anii 1500, frunzele de tutun tocate erau considerate benefice în calmarea migrenelor. Mai târziu, în 1690, s-au descoperit proprietăţile sale insecticide, cu el stropindu-se plantele şi tulpinile pomilor. Tutunul a fost folosit adesea ca monedă de schimb datorită valorii sale ridicate. A devenit rapid popularizat ca un produs comercial şi ca o modalitate de recreere, ducând astfel la dezvoltarea economiei multor ţări.
Încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Ţările Române erau un însemnat centru comercial al tutunului. Tradiţia este păstrată până în prezent pe pământurile Bratovoeştilor. „Suntem, cred, în acest moment, comuna cu cea mai mare suprafaţă de cultură de tutun din România. Din ce știu eu, la nivelul României se cultivă în jur de o mie de hectare de tutun, iar la Bratovoeşti se cultivă două sute treizeci de hectare. Înainte de anii `90 am fost recunoscuţi pentru această cultură de tutun. Aproape 25% din suprafaţa comunei era cultivată cu tutun. Era o uscatorie în care cetăţenii aveau posibilitatea să îşi usuce tutunul. Aveau spaţii de depozitare și, chiar dacă îşi uscau tutunul acasă, aveau unde să îl aducă. Acum, nemaifiind aceste utilităţi, cetăţenii şi-au mai restructurat suprafeţele“, a declarat Ion Oancea, primarul comunei Bratovoeşti.
Au dispărut fabricile de tutun
Deşi subvenţia ajunge la 2.000 de euro pe hectar, cea mai mare problemă a culturilor de tutun din ţara noastră rămâne lipsa firmelor de procesare. „La Bratovoieşti, agricultura se bazează mai mult pe tutun, unde subvenţiile la această cultură sunt foarte benefice pentru cetăţeni. Subvenţia ajunge undeva la 2.000 de euro pe hectarul de tutun, dar este o problemă la această cultură, deoarece suntem condiţionaţi să facem contracte prin intermediarii care vin să cumpere tutunul chiar cu un leu de la cetăţeni, apoi îl vând mai departe la străini cu cinci sau şapte euro kilogramul, iar cetăţenii nu îşi pot recupera nici măcar cheltuielile, deoarece cultura de tutun este o cultură care se face aproape în totalitate manual“, a explicat primarul comunei Bratovoeşti.
Cultivarea tutunului românesc se află în declin după ce au dispărut fabricile de procesare. Până anul trecut, singura firmă care făcea achiziţii de la fermieri era Rom-Ital SRL. „Pentru toate aceste probleme am vorbit cu câţiva tineri dintre cei care cultivă tutun şi am reuşit să înfiinţăm o cooperativă la nivelul comunei, pentru a nu mai depinde de intermediari. Acum avem contracte cu o firmă din Grecia care plăteşte puţin mai bine faţă de Rom-Ital. Aceasta era singura firmă procesatoare agreată din România prin care se lua această subvenţie. Cetăţenii nu îşi pot lua această subvenţie doar pentru că îşi înfiinţează cultura de tutun. Trebuie să aibă un contract cu o firmă agreată de minister. Grecii nu au avut contracte în România, aveau doar în zona Bucureştiului o cultură de tutun. Acum au aici, în zona noastră, a Bratovoeştilor, peste două sute de hectare, dar totuşi ei plătesc optzeci de eurocenți pentru tutunul de cea mai slabă calitate, cam de trei ori mai mult decât Rom-Ital-ul. Deocamdată, în această cooperativă sunt doar membrii fondatori, după care, după discuţia cu ministrul, în cazul în care o să ne dea posibilitatea să ne autorizăm sau să fim agreaţi de minister, ca să facem contracte măcar la noi în zonă, atunci o să purtăm o discuţie cu toţi cultivatorii de tutun din zona noastră, chiar din judeţul Dolj, deoarece grecii nu fac decât cu persoane autorizate, nu fac cu persoane fizice. Grecii te obligă să fii plătitor de TVA şi atunci foarte mulţi au fost condiţionaţi şi nu au putut să facă contracte“, a precizat primarul comunei Bratovoeşti.
Cooperativa, salvarea producătorilor
Cultura tutunului se dezvoltă cel mai bine în zona nisipurilor zburătoare, nisipuri ce se află şi în zona Olteniei. Tutunul este una dintre plantele care pot să fie cultivate mai mulţi ani la rând pe aceeaşi suprafaţă de teren. Se poate semăna pe aceeaşi parcelă 15-20 de ani, chiar şi mai mult. „Cultura de tutun este o cultură care merge foarte bine în zona noastră şi asigură cel mai bine nivelul de trai şi de venit la ora actuală, faţă de toate celelalte culturi şi faţă de cereale şi legume, însă, neavând spaţii de depozitare, centre de colectare, cetăţenii sunt nevoiţi să vândă bişniţarilor“, afirmă primarul. Această cooperativă este văzută ca o salvare a producţiilor şi a cetăţenilor. „Eu cred că dacă s-ar înfiinţa această cooperativă, ar fi un lucru benefic cel puţin pentru zona asta de sud a României, pentru că este o zonă foarte săracă, o zonă cu o suprafaţă de optzeci la sută de teren nisipos la nivel de fiecare localitate, vorbesc de zona Craiova – Bechet. Din cele 4.000 de hectare, localitatea nu are nici 1.000 de hectare de teren unde producţiile să fie mai bune. Aproape s-a finalizat campania de recoltat a cerealelor, iar producţia medie la nivel de comună este undeva la o mie cinci sute de kilograme, ceea ce nu acoperă cheltuielile cetăţenilor“, a încheiat primarul comunei Bratovoeşti.
Beatrice Spătaru
