6.7 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalMarmura din Mehedinţi, folosită la construirea Casei Poporului

Marmura din Mehedinţi, folosită la construirea Casei Poporului

https://www.youtube.com/watch?v=lcRf2Ia6XI&feature=youtu.be

Situată la contactul Podişului Mehedinţi cu terasa Dunării, în nord-vestul judeţului Mehedinţi, localitatea Brezniţa Ocol impresionează prin frumuseţea peisajelor pe care le-a desenat natura aici. Parcul natural Porţile de Fier, Zona de agrement Vărănic, Rezervaţia naturală Vărănic încântă ochiul călătorului ajuns pe aceste meleaguri. Vărănicul oferă, pe lângă frumuseţe, şi poveşti ale oamenilor şi ţinutului. Aici se afla una dintre cele mai importante cariere de marmură din ţara noastră, din care s-a exploatat material folosit la construirea Casei Poporului. Din păcate, însă, astăzi este ruină.

Descoperim povestea localităţii mehedinţene Brezniţa Ocol într-o zi frumoasă de februarie, în care soarele nu a fost deloc zgârcit şi a dat locurilor un aspect primăvăratic. Porţile de Fier, Zona de agrement Vărănic, Rezervaţia naturală Vărănic sunt doar câteva dintre obiectivele cu care se mândreşte aşezarea situată la doar patru kilometri de Drobeta Turnu Severin. Alt obiectiv de referinţă pe raza comunei era fosta carieră de marmură, din care se exploata marmură de cea mai bună calitate, care ajungea la export, iar pe plan intern era folosită la construirea unor clădiri emblematice. „În trecut, se exploata din această carieră marmură de cea mai bună calitate din ţară. Din câte ştiu, marmura de aici a fost folosită la construirea Casei Poporului din Bucureşti. Din păcate, cei care au exploatat nu au întreţinut cum trebuie această carieră şi în momentul de faţă nu se mai exploatează întrucât se fisurează foarte uşor. În prezent, pe raza comunei mai există o carieră, din care se exploatează piatră de către o firmă privată. Piatra se foloseşte la construirea de drumuri atât în localitatea noastră, cât şi în alte localităţi din judeţ, dar şi pentru drumuri judeţene sau naţionale“, a spus primarul din Brezniţa Ocol, Cătălin Drăghici.

„S-au dus vremurile frumoase“

Am traversat comuna şi ne-am îndreptat spre dealul Vărănic pentru că doream să vedem îndeaproape spectacolul creat de natură în aceste ţinuturi şi totodată să ajungem la fosta carieră de marmură. Am urmat drumul prin pădure şi am început să urcăm spre inima dealului. „Pe drumul acesta coborau în trecut maşinile încărcate cu marmură, nu vă spun ce forfota era“, povesteşte doamna Lenuţa, o femeie trecută puţin de 60 de ani, care ne însoţea. Zărim în faţă cariera din care se exploatează piatra, iar la câţiva metri depărtare, pe drumul ce urcă spre fosta carieră de marmură, aveam să descoperim frumuseţea peisajului conferit de dealul Vărănic. Aveam în dreapta pădurea, iar în stânga valea abruptă pe care se înşirau casele din comună. În depărtare se vedeau oraşul Drobeta Turnu Severin, dar şi Dunărea, „cea mai mare comoară cu care natura a înzestrat ţara noastră“, după cum spunea Grigore Antipa.
Ne continuăm drumul şi, pe măsură ce înaintăm, acesta devine tot mai greu accesibil. În cele din urmă, ajungem la fosta carieră de marmură. Un zid înalt din piatră, din care răzbat câteva guri de fier ruginite, este martorul tăcut al acestor locuri. „Pe aceste guri curgea praful de marmură, care se folosea şi în construcţii. Erau mulţi angajaţi aici, lucrau în ture, era şi paznic de noapte. Erau oameni angajaţi şi din Drobeta Turnu Severin. Acum n-a mai rămas nimic“, a mai spus cu nostalgie doamna Lenuţa. În faţa zidului, o bucată extrem de mare de piatră, care avea inscripţionat pe ea numărul 47.
„Cariera de marmură s-a înfiinţat prin anii ’60 – ’65. La început erau aproximativ 40 de angajaţi, pe urmă s-a mai redus numărul lor, ultima dată ajungând la şase. Au lucrat acolo şi bărbaţi, dar şi femei. Eu m-am angajat din 1974 şi am lucrat până în 2009, când s-a închis. Eram şofer şi transportam marmura, praful de marmură, dar şi mozaicul. Marmura se extrăgea cu utilaje aduse de prin Italia, iar pe cele cinci guri curgea praful de marmură, care avea diferite dimensiuni. Cel cuprins între 0 şi 1 mm curgea pe o parte, cel între 1 şi 3 mm era de alt tip şi venea pe alt canal. Acela între 3 şi 8 mm se folosea pentru pardoseli, iar cel între 8 şi 14 mm, la dale. Marmura din această carieră a ajuns şi la export, în Franţa, în Germania, dar şi pe piaţa internă. Se transporta şi pe calea ferată, şi cu camioanele. Un transport ajungea şi la 16 tone. La Casa Poporului, spre exemplu, ştiu că s-a folosit multă marmură bej. Se făcuse la un moment dat, prin ’85, un sondaj şi la vremea aceea se ştia că ar mai fi un milion de metri cubi de piatră. Acum nu ştiu dacă mai este marmură… S-au dus vremurile frumoase“, a spus Petre Armanca, fost angajat la carieră.

„Localitatea noastră are potenţial turistic, dar nu am găsit sursa de finanţare pentru a-l valorifica“

Părăsim cariera şi urmăm acelaşi traseu, care însă nu îşi dezvăluise în totalitate poveştile. În locul numit Poiana Căpitanului se află „galeria hoţilor“, un loc în care se spune că erau ascunse bunurile furate de către rău-voitori. Oamenii povestesc că, deşi în aparenţă este mică, în deschizătura de pe deal încăpeau covoare, cojoace şi tot felul de obiecte sustrase şi puse la păstrare de către hoţi. Ajungem din nou în inima comunei cu sentimentul că zona este bogată în locuri frumoase, care parcă nu sunt suficient puse în valoare. „Localitatea noastră are potenţial turistic, dar nu am găsit sursa de finanţare pentru a-l valorifica. Suntem în tratative cu Consiliul Judeţean Mehedinţi pentru a face un proiect pentru un traseu turistic pentru ATV-uri, care să înceapă de aici şi să ajungă până la Herculane. Ne axăm însă şi pe proiecte pe fonduri europene“, a spus primarul localităţii, Cătălin Drăghici.
Acesta a adăugat că pe viitor speră ca investitorii să îşi îndrepte din nou atenţia către cariera de marmură şi să se redeschidă.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS