Zeci de persoane din Dolj sună lunar la telefonul de urgenţă al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului și reclamă abuzuri asupra minorilor. Cele mai grave sunt legate de violența fizică, iar cei care le semnalează sunt în special vecini ai micuților maltratați.
Abuzurile părinților asupra copiilor sunt din ce în ce mai frecvente și se regăsesc atât în mediul rural, cât și în cel urban. În ultimul timp, numărul celor care reclamă astfel de fapte este în continuă creștere, zeci de persoane din Dolj sunând în fiecare lună la telefonul de urgenţă al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) și sesizând acest fenomen. Cele mai grave abuzuri reclamate sunt legate de violența fizică, iar specialiștii DGASPC Dolj spun că nu se poate vorbi de un profil exclusiv al familiilor în care au loc astfel de fenomene. „Se întâmplă și în familii cu o educație mai bună și cu poziții sociale ridicate, dar mai frecvent au loc în familiile în care situația financiară este nesigură, educația este precară și controlul emoțiilor nu este foarte bun, iar deprinderile parentale nu sunt formate. Identificăm cazuri de copii abuzaţi, neglijaţi, exploataţi atât în mediu rural, cât și în mediul urban, județul nostru având acest specific că jumătate din populație locuiește în mediul urban și jumătate în mediul rural, iar aceste procente se văd și în statisticile noastre. Este bine că numărul sesizărilor la telefonul de urgență a crescut și considerăm că s-au schimbat mentalitățile, iar oamenii încep să gândească într-un anumit fel, poate chiar raportat la sloganul pe care îl folosim noi, care spune că „Bătaia doare, nu corectează“. Vorbim de câteva zeci de sesizări în fiecare lună, dintre care jumătate se dovedesc a nu fi reale. În urmă cu câțiva ani erau doar 100 de sesizări pe an“, a spus Florin Stancu, directorul executiv al DGASPC Dolj.
Copilul abuzat poate ajunge în plasament
Telefonul de urgenţă este 0251.981, funcționează 24 de ore din 24, iar cazurile de care vorbim nu sunt neapărat semnalate de copii. Sună, în general, vecinii sau alți membri ai comunității care au cunoștință de caz. Toate cazurile trebuie însă verificate pentru a fi identificați copiii aflați în suferință. „Avem încheiat un parteneriat și se lucrează în echipe intersectoriale locale, care se activează în funcție de nevoia fiecărui caz în parte. Dacă e un caz cu violență, se solicită sprijinul poliției, dacă este un caz de violență în desfășurare, se solicită și sprijinul jandarmeriei, pentru a aplana conflictul respectiv. Sunt 14 instituții care colaborează pe această linie și există la nivel operativ o conexiune, astfel încât lucrurile să se întâmple foarte repede. Cele mai grave cazuri sunt cele de violenţă fizică, dar vorbim şi de cazuri de violenţă emoţională, abuzuri economice sau de neglijenţă“, a spus Florin Stancu.
Violența nu este o soluție
Capacitatea Centrului de primire în regim de urgență a copiilor este de 18 locuri, acesta fiind tranzitat anual de peste 200 de copii. Rezidența este pe o perioadă limitată de timp, în care trebuie găsită o soluție pentru acel copil pe termen mediu și lung. Având în vedere numărul mare de cazuri de abuzuri, autoritățile doresc să amenajeze un nou spațiu destinat găzduirii temporare a copiilor. De multe ori, se întâmplă însă ca și mamele copiilor să fie victimele abuzurilor în familie, iar soluția pentru astfel de cazuri este internarea, tot pe termen limitat, într-un centru maternal. Potrivit conducerii DGASPC Dolj, cele mai multe solicitări vin din partea copiilor abuzați sau a cuplurilor mamă-copil. Acest lucru nu înseamnă însă că nu există violență în familiile fără copii. „Din păcate, multora dintre femeile abuzate le este rușine să recunoască acest lucru. În continuare există solicitări doar pentru cuplurile mamă-copil sau atunci când e vorba de un copil, nu avem solicitări din partea persoanelor fără copii, ceea ce ne face să credem că nu există suficientă încredere. Capacitatea Centrului pentru victimele violenţei domestice, care a fost înfiinţat anul acesta, este de opt locuri, şi, din păcate sau din fericire, nu au fost situații de rezidenţă“, a mai spus Stancu.
Violența nu este o soluție, iar prima acțiune pe care trebuie să o facem atunci când sesizăm că un copil este abuzat este aceea de a nu fi indiferenți, de a sesiza autoritățile implicate. „Să nu credem niciodată că nu e problema noastră atunci când vedem un copil lovit sau nemâncat. Este problema noastră, a tuturor membrilor din comunitate, iar acțiunea e bine să pornească de la primul cetățean care observă o astfel de situație. Forma cea mai simplă este cea în care să ne apeleze la telefonul 0251.981 și să ne dea detalii pentru a interveni în acel caz. Al doilea pas ar fi să ne implicăm cu toții în schimbarea mentalităților, pentru că nici o instituție, oricât ar fi de bine organizată și dotată, nu poate schimba prejudecăți peste noapte“, a încheiat Florin Stancu.
