Nicoleta are două fete. Sunt deja mari, mai au puțin și termină opt clase. Și-au trăit copilăria într-o casă cu pereți aproape căzuți, în mizerie și sărăcie. Într-o cameră au învățat, au mâncat și s-au rugat la Dumnezeu să le schimbe soarta.
La doar câțiva kilometri de civilizație, într-o casă aproape prăbușită, trăiesc trei suflete. În comuna doljeană Goiești, este o zi caldă de toamnă. Oamenii trebăluiesc prin grădini. Gospodinele pun murături și fac zacuscă. Fiecare pare să își ducă zilele în liniște. În casa familiei Manucu nu mai este liniște de mult. De fapt, nici nu știu dacă au avut parte de asta. Trăiesc în sărăcie, de pe o zi pe alta. După ce urcăm un mic deal, în față ne apare o uliță și trei case în care pare imposibil să mai locuiască cineva. În spatele porților trăiește însă Ionela Manucu cu cele două fiice. Intrăm în curte. Lipită de gard este o canapea pe care e pusă Biblia. Ionela îmi spune că aici doarme de multe ori când nu plouă. Îmi arată că în casă pereții sunt căzuți. Intră în camera în care ea și fetele își duc traiul.
E greu de crezut că acolo poate să trăiască cineva. „Casa asta a ars în urmă cu mulți ani. Nu știu de unde a pornit focul, dar de atunci s-a distrus în mare parte. Trăim cum putem pentru că altă soluție nu avem“, spune Ionela Manucu. Femeia de 45 de ani spune că a avut o viață grea. Nu a avut cine să o susțină și să o ajute să meargă pe drumul cel bun. A fost căsătorită o dată, dar a ales să trăiască singură pentru că soțul o bătea. În aceeași comună locuiesc și părinții Ionelei. Nu poate însă să le ceară ajutorul pentru că nu au o relație bună. „Mama câteodată îmi mai ține fetele la ea noaptea, dar nu mă înțeleg. Vreau să am o cameră a mea în care să stau cu fetele“, adăugă femeia.
Ionela își dorește un acoperiș deasupra capului pentru fetele ei. Acum trăiesc doar din ajutorul social și abia supraviețuiesc de pe o zi pe alta. „E greu, dar ce putem să facem? Ne chinuim așa. Aș vrea să am o cameră, aici, în curte, în care să trăiesc cu fetele, nu ne trebuie mai mult, dar nu am posibilitatea să o construiesc“, spune Ionela. Femeia lucrează cu ziua pe unde poate. De ceva timp, a început să meargă la cursuri de recepționer și visează să își găsească serviciu. „Sper să îmi găsesc un loc de muncă undeva la Craiova. Merg să fac cursurile, nu mai este foarte mult până se termină și îmi doresc să reușesc să mă angajez“, mai spune Ionela.
Primarul comunei Goiești cunoaște situația familiei Manucu, dar nu a găsit încă o soluție. „Cunoaștem situația familiei respective. Este o casă bătrânească, degradată. A crăpat pentru că nu a fost întreținută. Zidurile au căzut. Orice locuință lăsată așa cedează în timp. Este vorba de o mamă cu două fetițe. Am vorbit și cu bunica fetelor și i-am spus că nu este așa ușor să construim o cameră, așa cum vor ele. Ele vor să construiască o cameră în curte, în care să locuiască. Bunica are o casă în care stă singură și o altă casă are bunicul. Dar nu se înțeleg și de aici problemele… Mama primește ajutor“, a declarat Atanasie Adam, primarul comunei Goieşti.
