17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljPovestea tristă a unui antreprenor din Dolj: „Am fost nevoit să dau afară 70 de oameni“

Povestea tristă a unui antreprenor din Dolj: „Am fost nevoit să dau afară 70 de oameni“

În 2014, Liviu Budică povestea cât de greu găsea forță de muncă în orașul Segarcea. Azi explică cum a pierdut zeci de angajați dintr-un foc.
În 2014, Liviu Budică povestea cât de greu găsea forță de muncă în orașul Segarcea. Azi explică cum a pierdut zeci de angajați dintr-un foc.

Din cauză că nu a putut face față creșterii bruște a salariului minim pe economie, un producător de încălțăminte din Segarcea a fost nevoit să trimită în șomaj zeci de oameni. „Toți zic că e simplu să crești salariul minim. Spun ei că 200 de lei în plus pe lună sunt ușor de suportat de un patron, dar nu se gândesc că la 100 de angajați creșterea este de 20.000 de lei pe lună, plus contribuțiile pe care le plătesc la stat. (…) Eu de unde să iau banii aceștia rapid, când partenerii externi pun presiune pe noi să scădem prețurile? Guvernanții cresc salariul minim din birouri și nu știu cum este în economia reală…“, a spus producătorul doljean.

Un producător de pantofi din Segarcea a recurs la concedieri colective în luna februarie, din cauză că nu și-a permis să suporte majorarea bruscă a salariului minim pe economie de la 1.250 de lei la 1.450 de lei.
În urmă cu mulți ani, Liviu Budică a mutat de la Craiova la Segarcea producția de pantofi, în ideea că într-un orășel cu 8.000 de locuitori va găsi cam 1% din populație „dispusă să muncească“. Dar nu a fost așa. Cei obișnuiți să stea pe ajutoare sociale nu au dorit să se angajeze, ne povestea antreprenorul în 2014. A fost nevoit să angajeze din altă parte, aducea oameni de la Craiova la Segarcea și le plătea transportul până la societate.
Mica fabrică perfect utilată de la Segarcea, unde activează firmele Unicon și Fibalco, la care asociat este Liviu Budică alături de alți parteneri ai săi, producea până în 2014 peste 115.000 de perechi de fețe de pantofi pe an, iar cea mai mare parte a producției mergea pe piața externă, în special în Italia. Între timp, volumul producției s-a schimbat, iar acum se produc preponderent pantofi. Antreprenorul are contracte ferme cu companii de renume, astfel că produce la Segarcea încălțăminte pentru firme ce dețin branduri faimoase în industria de profil. A realizat investiții în trecut, cu fonduri nerambursabile europene și guvernamentale de aproximativ 600.000 de euro și astfel și-a utilat fabrica pentru a putea produce încălțăminte la standarde înalte.
Activând într-un domeniu de activitate în care există mereu goluri de producție, din lipsa comenzilor, în ianuarie 2017, soarta fabricii de pantofi a luat altă turnură. „Am fost nevoit ca din februarie să dau afară 70 de oameni!“, a spus antreprenorul doljean. La un calcul matematic simplu reiese că pentru un salariu minim pe economie de 1.450 de lei, firma cheltuiește cu un angajat 1.783 de lei, dintre care 718 lei ajung la stat, iar angajatul primește în mână 1.065 de lei. „Toți zic că e simplu să crești salariul minim. Spun ei că 200 de lei în plus pe lună sunt ușor de suportat de un patron, dar nu se gândesc că la 100 de angajați creșterea este de 20.000 de lei pe lună, plus contribuțiile pe care le plătesc la stat. Credeți că marja mea de profit este una mare? Am aceeași marjă de profit de mulţi ani și clienții externi ne plătesc aceleași prețuri de ani buni. Eu de unde să iau banii aceștia rapid, când partenerii externi pun presiune pe noi să scădem prețurile? Guvernanții cresc salariul minim din birouri și nu știu cum este pe teren, în economia reală… Îi invit să vină să vadă ce înseamnă să plătești salariile la timp și dările către stat“, a spus întreprinzătorul privat doljean.

A pierdut un client pe care îl avea de 19 ani

Liviu Budică a povestit cum a încercat ca acele costuri cu forța de muncă impuse de majorarea salariului minim să le împartă cu clienții săi externi, din Italia. El a încercat ca majorarea salariului minim impusă de statul român să fie transpusă în creșterea prețurilor de vânzare (cu 8%) și același procent de 8% din costul suplimentar cu forța de muncă să fie suportat de firmele sale care activează la Segarcea. „Partenerii de afaceri m-au întrebat de ce le spun în luna ianuarie să mărească prețurile din februarie. Le-am arătat hotărârea de guvern care decidea majorarea salariului minim pe economie și care a fost dată în ianuarie, pentru februarie. Eu ce vină am dacă statul ne-a obligat să creștem salariile fără să ne întrebe dacă putem? Partenerul nu a dorit creșterea prețului pe care ni-l plătea pentru pantofi. Așadar, am pierdut un client vechi de 19 ani. Nu mai fac afaceri cu el. Ceea ce nu se știe în țară este faptul că clienții noștri externi doresc să țină prețurile cât mai scăzute. Eu am de zece ani aceleași prețuri de livrare a mărfii la extern. Un singur client a acceptat o majorare a prețului“, a explicat Budică.

fabrica de pantofi de sus Segarcea

Antreprenorul: Încă o majorare a salariului minim ar pune pe butuci firme corecte

În condițiile în care angajații de la stat nu sunt condiționați de creșterea productivității atunci când le sunt majorate salariile, sfaturile date de unii reprezentanți ai unor instituții de stat care nu au lucrat, poate, niciodată la privat, cum că întreprinzătorii privați să crească productivitatea muncii pe fiecare angajat reprezintă „o jignire“ pentru cei din economia privată. „Vin unii și ne dau sfaturi să creștem productivitatea pe om, ca să putem să suportăm creșterea salariului minim. Păi dacă eu lucrez la capacitate maximă și acestea sunt prețurile de vânzare la care livrez eu marfa, nu am cum să cresc productivitatea. La mine nu se pune problema să aduc utilaje care să facă treaba și să scad costurile cu munca, pentru că nu se poate. Eu am nevoie de oameni care să-mi lucreze“, a precizat antreprenorul privat.
Creșterea salariului minim avantajează mult angajații, care încasează mai mulți bani, dar creează probleme firmelor care rezistă la limită și nu își pot majora costurile de producție oricând. Creșterea salariului minim de la 1 februarie, coroborată cu majorarea prețului materiilor prime, a condus la creșterea prețurilor în industria panificației, de exemplu, cu 10-20%, de la 1 februarie. Dar majorarea de preț la pâine se adresa pieței interne. Cei din industria confecțiilor și a încălțămintei care exportă cea mai mare parte a producției nu pot să își negocieze prețuri oricum și oricând cu partenerii externi către care livrează marfa.
Întreprinzătorul din Segarcea a mai spus că statul trebuie să se gândească bine cât de mult forțează creșterea salariului minim de acum încolo. „Dacă la anul mai crește salariul minim la 1.800 sau 1.850 de lei, cât preconizează ei, vă spun eu că vor închide mulți și vor da oamenii afară. Știu și alte firme din Craiova care sunt presate de clienții externi să mențină jos prețurile de vânzare ale produselor fabricate aici. Nu se acceptă majorări de prețuri. Atunci cum poți să crești salariile?“, a menționat Liviu Budică. El a arătat că vor rezista pe piață doar firmele care lucrează „la negru“ și care nu vor fi nevoite să mărească salariile atunci când crește salariul minim.
În schimb, și salariații care lucrează la astfel de firme, fără să aibă contracte individuale de muncă, ar avea de suferit. „Eu lucrez legal și am toate dările plătite la stat. Doar trei dintre angajații mei nu au putut lua indemnizație de șomaj, pentru că au fost angajați mai de puțin timp, dar restul toți au beneficiat de șomaj. Însă firmele care lucrează «la negru» și nu plătesc contribuții la stat nu pot nici măcar să trimită oamenii în șomaj, că nu se încadrează. Când nu au comenzi, astfel de firme îi trimit pe oameni acasă fără bani“, a spus întreprinzătorul privat.

Marea durere a antreprenorului: concurența neloială

Producătorul de pantofi spune că în prima săptămână a lui martie a reușit să reangajeze 42 din muncitorii trimiși în șomaj în februarie. „Sper să mă redresez destul de repede și să îi reangajez și pe ceilalți din aprilie. Problema cea mai mare este concurența neloială, care vine de la firmele care lucrează „la negru“ și nu plătesc dările către stat. Ei își permit să nu majoreze salariile când pe noi ne obligă legea. De exemplu, o firmă care ne face concurență neloială merge și angajează, prin AJOFM, dintre oamenii pe care i-am trimis eu în șomaj. Normal că mie nu îmi cade bine situația, pentru că eu i-am format pe acești oameni timp de trei ani la mine în fabrică. Și acum vine altă firmă și îi ia. Cam asta este situația firmelor private corecte. Încerc să-mi reangajez oamenii imediat ce voi putea să îi plătesc la nivelul legal“, a explicat producătorul doljean.
La ora actuală, la cele două firme producătoare de la Segarcea mai activează 88 de angajați.

Care este opinia sa despre salarii diferențiate între stat și privat

Liviu Budică dezaprobă radical ideea ca salariații de la stat să aibă salarii minime mai mari decât cei de la privat, idee vehiculată recent în spațiul public. „Să îi dai unui angajat de la stat un salariu mai mare decât al celui care îi produce acel salariu ar fi cea mai mare aberație. Este ca și cum te-ar invita cineva la el acasă și ți-ar oferi ceva de mâncare, iar tu, în loc să-i mulțumești și să pleci la tine acasă, îl dai pe el afară“, a mai spus, pentru GdS, antreprenorul privat care are o fabrică de pantofi la Segarcea.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS