Hotărârea de consiliu local emisă în ianuarie prin care craiovenii sunt obligați să plătească în plus o taxă pentru depozitarea gunoiului la groapa de la Mofleni este nelegală, potrivit decanului Baroului Dolj, profesorul Lucian Bernd Săuleanu. Acesta a precizat că legea spune fără echivoc că taxa se plătește de către proprietarul sau administratorul gropii (Eco Sud în cazul Craiovei) și nu de către populație și că Primăria Craiova a comis un abuz. Cel care poate pune capăt nelegalității este prefectul de Dolj, care are dreptul de a cere anularea hotărârii în instanță. Problema este că firma de salubritate a primăriei, SC Salubritate Craiova SRL, a emis deja facturile mărite către populație și firme. Alt aspect cu potențial exploziv este faptul că hotărârea de consiliu nu a primit încă viza de legalitate de la Prefectura Dolj și de aici întrebarea: hotărârea consiliului produce efecte înainte de primirea avizului? Răspunsul este crucial nu numai pentru Craiova, ci pentru întreaga Românie în ceea ce privește deciziile administrației publice locale. Legile în domeniu spun că o hotărâre de consiliu intră în vigoare în maximum cinci zile după ce hotărârea i-a fost comunicată prefectului. Reprezentanții Prefecturii Dolj spun, însă, că o hotărâre intră în vigoare doar după ce primește avizul de legalitate.
În ședința de Consiliu Local din 26 ianuarie 2017, aleșii locali au aprobat o controversată hotărâre de consiliu prin care craiovenii au fost obligați să plătească în plus pentru gunoiul pe care îl produc. Este vorba despre o taxă de 80 de lei pe tonă pentru deșeuri inerte și nepericuloase încredințate în vederea eliminării finale prin depozitare. Concret, față de tariful clasic de 6,72 de lei pe lună pentru ridicarea gunoiului, fiecare craiovean trebuie să plătească în plus 2,32 lei. În total – 9,04 lei. Taxa, care are la bază o Directivă Europeană din 2004, a fost introdusă de guvern printr-o ordonanță de urgență din 2005 cu scopul de a descuraja depozitarea la groapa de gunoi și de a încuraja reciclarea. Aplicarea ei a fost amânată ani la rând, deși Comisia Europeană cerea imperios acest lucru. În 2016, ministrul mediului a stabilit, prin ordin, că taxa se va aplica de la 1 ianuarie 2017. Actul normativ prevede clar, la articolul 9, litera „c“ că taxa de 80 de lei pe tonă trebuie plătită de proprietarii sau administratorii de depozite autorizate către Fondul de Mediu. Cu toate acestea, Primăria Craiova a propus, iar Consiliul Local a aprobat (fără votul consilierilor PNL și ALDE) ca taxa să fie plătită de fiecare craiovean pe motiv că administratorul depozitului de la Mofleni, firma Eco Sud, nu poate suporta costul. „În situaţia în care tot serviciul de salubrizare este finanţat prin taxe colectate de autorităţile administraţiei publice locale de la populaţie este normal ca şi această taxă de depozitare să fie încasată tot de la populaţie. În situaţia în care această taxă ar cădea doar în sarcina proprietarului sau administratorului de depozite, ar conduce la un blocaj financiar pentru aceşti operatori, nici un operator sau proprietar de depozit nefiind în măsură să suporte acest cost suplimentar din bugetul propriu. Pentru municipiul Craiova, în anul 2016, operatorul serviciului de salubritate a depozitat în rampa ecologică o cantitate de 85.000 de tone. Raportându-ne la această cantitate, ar însemna ca operatorul depozitului să achite către Administraţia Fondului de Mediu 6.800.000 de lei fără TVA“, a motivat primăria de ce i-a pus pe craioveni să plătească taxa în locul Eco Sud.
Decanul Baroului Dolj: „Este un abuz“
Decanul Baroului Dolj, profesorul Lucian Bernd Săuleanu, consideră că hotărârea Consiliului Local este nelegală și că primăria a manipulat în raportul care a însoțit proiectul de hotărâre. „Ceea ce scrie în acel raport este o manipulare. Textul ordonanței este foarte clar. Legiuitorul a stabilit cui îi revine obligația plății acestei taxe, adică proprietarilor sau administratorilor de depozite, nu populației. Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile trebuie pornit de la izvorul legal. Este vorba despre Directiva Europeană DE/2004/35 a Parlamentului European care are la bază principiul „poluatorul plătește“. Ordonanța din 2005, care se bazează pe această directivă, a dat răgaz autorităților să întreprindă acțiuni concrete prin investiții pentru reciclarea deșeurilor. Taxa a fost o sancțiune pentru proprietarii și administratorii depozitelor, nu pentru populație. Taxa nu îi privește pe cetățeni, iar primăria, în raport, recunoaște acest lucru, dar manipulează. Se arată în raport că „Taxa a fost introdusă în scopul descurajării depozitării, în beneficiul celorlalte modalităţi de gestionare a deşeurilor (reciclare, valorificare etc.)“. Reciclarea și valorificarea cad în sarcina autorităților, nu a populației. Cum putea cetățeanul să facă această reciclare dacă nu i s-au pus la dispoziție instrumentele necesare? Această taxă, care se face venit la Fondul de Mediu, este un fel de amendă a Comisiei Europene pentru lipsa reciclării și nu este un impozit care să fie pus în sarcina populației. Ceea ce au făcut ei este un abuz. Ce ar trebui să facă, de exemplu, administratorul unui magazin care primește amendă de o sută de mii de lei la Sanepid? Să mărească prețurile produselor ca să acopere amenda? Asta au făcut Primăria și Consiliul Local Craiova“, a explicat decanul Baroului Dolj.
Salubritate Craiova a pus în practică altă șmecherie, așa cum vom vedea mai jos. Deși legea vorbește de o taxă de depozitare, Salubritatea a transformat-o în tarif. Diferențele sunt uriașe. „Contractele cu terții de care vorbește primăria, cum ar fi cel cu Salubritatea și cu firma de administrare a depozitului, nu pot fi un temei pentru a obliga populația să plătească în plus. Chiar dacă ar exista o prevedere în acest sens în acele contracte, ea nu este legală. Taxa este impusă de stat, pe când tariful mărit pe care îl cer ei acum este sinonim cu prețul dintr-un contract, deci are caracter privat. Ce înțelegeri au ei în acele contracte nu le sunt opozabile craiovenilor. Au schimbat natura contribuției pentru că, altfel, nu puteau să o încaseze. Cea mai bună soluție ar fi atacarea acestei hotărâri de către prefect sau de orice persoană fizică, pentru că ea instituie un abuz“, a precizat Lucian Bernd Săuleanu. Întrebat ce se va întâmpla cu facturile emise deja de Salubritate dacă prefectul atacă hotărârea, iar ea este suspendată de drept, decanul Baroului Dolj a spus că, legal, Salubritatea poate continua să emită facturi, dar o logică a bunului-simț spune că trebuie să se oprească până când justiția va stabili cine are dreptate.
Cum a calculat Salubritatea tarif în loc de taxă
GdS a întrebat și SC Salubritate Craiova SRL pe ce bază legală a emis facturile mărite și ce conțin ele de fapt. Răspunsul duce cu gândul tot la încălcarea legislației. În primul rând, firma confirmă emiterea facturilor. „SC Salubritate Craiova SRL a emis facturile către toți abonații, atât persoane fizice, cât și persoane juridice, la data de 31.01.2017“. Apoi precizează tocmai aspectul criticat de decanul Baroului Dolj. „Pe lângă tariful pentru colectarea și transportul deșeurilor, acestea conțin și diferența de tarif determinată de introducerea, începând cu data de 1 ianuarie 2017, a taxei de 80 lei, fără TVA, pentru fiecare tonă de deșeuri inerte și nepericuloase eliminată prin depozitare. Introducerea diferenței de tarif sus-amintite are la bază Hotărârea Adunării Generale a Asociaților Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Salubris Dolj nr. 25/27.01.2017, AGA în care Consiliul Local al Municipiului Craiova are reprezentant mandatat, și este aplicabilă SC Salubritate Craiova SRL prin actul adițional nr. 9/27.01.2017 la Contractul de delegare a gestiunii pentru unele activități ale serviciului de salubrizare nr. 1/29.03.2013, pe care reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Craiova a fost mandatat să îl semneze, alături de ceilalți reprezentanți ai consiliilor locale membre ale ADI Salubris Dolj. Prin urmare, precizăm faptul că SC Salubritate Craiova SRL nu facturează în plus o taxă, ci o diferență de tarif, iar modificarea are la bază actul adițional nr. 9/27.01.2017 la Contractul de delegare a gestiunii nr. 1/2013, emis în baza Hotărârii nr. 25/27.01.2017 a AGA Salubris Dolj, care are la bază HCLM nr. 33/26.01.2017 și celelalte hotărâri ale consiliilor locale membre ADI Salubris Dolj”. Practic, Salubritatea a preluat nelegalitatea din hotărârea de consiliu și a pus-o în practică. Prin hotărârea menționată, Consiliul Local a aprobat modificarea tarifelor pentru activităţile serviciului de salubrizare, pe când legislația vorbește de o taxă. Între taxă și tarif este o diferență de la cer la pământ.
Dispută pe termenul de intrare în vigoare a unei hotărâri de consiliu
Prefectura Dolj, instituția în curtea căreia se află acum decizia de atacare a hotărârii, nu vede cu ochi buni aplicarea ei înainte ca ea să-și fi dat viza de legalitate. De aici poate apărea o întreagă dezbatere: o hotărâre de consiliu își produce efecte înainte de a primi sau nu viza de legalitate. Să vedem ce spune legea. În primul rând, articolul 47 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală prevede că primul filtru de legalitate este secretarul primăriei. „Hotărârile consiliului local se semnează de preşedintele de şedinţă (…) şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar“, spune alineatul 1. Articolul 48 îl obligă pe secretar să nu contrasemneze dacă i se pare ceva ilegal. „Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. În acest caz, va depune în scris şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al şedinţei“, arată alineatul 1 al articolului 48. Secretarul trebuie să comunice prefectului hotărârea în cel mult zece zile lucrătoare de la adoptare, cu eventuale obiecții de legalitate. Articolul 49 prevede că „hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării“. Hotărârea referitoare la plata taxei are caracter normativ. Ce înseamnă aducerea la cunoștință publică? „Cinci zile de la data comunicării oficiale către prefect“, spune alineatul 2 al articolului 49. De asemenea, Legea nr. 215/2001 prevede la articolul 115 că „Dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local şi hotărârile consiliului judeţean sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condiţiile legii care îi reglementează activitatea“. Legea care reglementează activitatea prefectului are numărul 340 și este din 2004. „În calitate de reprezentant al guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului“, iar Legea nr. 460/2006 care aprobă normele de aplicare a legii anterioare spune, la articolul 6 că „structurile de specialitate ale instituţiei prefectului îndeplinesc următoarele atribuţii principale: c) verifică legalitatea contractelor încheiate de autorităţile administraţiei publice locale, asimilate potrivit legii actelor administrative, ca urmare a sesizării prefectului de către persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim; d) propun prefectului sesizarea, după caz, a autorităţilor emitente, în vederea reanalizării actului considerat nelegal sau a instanţei de contencios administrativ, cu motivarea corespunzătoare. Pe de altă parte, reprezentanții Serviciului Juridic al Prefecturii Dolj au precizat că hotărârile de consiliu local intră în vigoare după ce primesc viză de legalitate, deci Salubritatea nu putea calcula și emite facturi până atunci. Ca argument, aceștia au adus Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De exemplu, articolul 3 din lege referitor la tutela administrativă spune că „prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege (…). Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) şi (2) este suspendat de drept“. Termenul de la articolul 11 este de șase luni, dar în cazul prefectului legea spune că poate ataca actul în termen de un an. Referitor la hotărârea Consiliului Local Craiova în privința taxei, reprezentanții Prefecturii au precizat că documentul a ajuns la ei și că este în analiză.
