Sute de doljeni au nevoie de recuperare medicală. Spitalele orășenești din județ nu dispun însă de astfel de secții, iar pacienții se îngrămădesc toți în clinicile de reabilitare medicală din Craiova. Cei mai mulți ajung la Spitalul Județean de Urgență, peste 150 de pacienți pe lună. Bolnavii așteaptă însă vindecarea de la aparate vechi de 50 de ani. În plus, statul le decontează doar 21 de zile de recuperare, în condițiile în care mulți au nevoie să facă terapie luni întregi.
Reabilitarea medicală este văzută drept Cenușăreasa medicinei în România. Lăsate mai tot timpul la coadă, secțiile unde bolnavii vin să facă proceduri de care depinde viața lor sunt majoritatea la limita supraviețuirii. Aici sunt tratați pacienții care au trecut prin accidente vasculare cerebrale, cei cu suferințe ale aparatului locomotor, scleroză și multe alte afecțiuni.
În Clinica de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie de la Spitalul Județean de Urgență Craiova, într-o lună sunt internați peste 150 de pacienți. Cele 70 de paturi ale secției sunt insuficiente, iar de multe ori pacienții sunt programați. Cu toate acestea, nimeni nu a considerat prioritară investiția în acest sector. Medicii lucrează cu aparate care ar trebui să fie aruncate. Aparatele de electroterapie nu au mai fost schimbate din 1970, deși sunt baza în tratamentul pacienților. „Cârpim mereu. Curând nu o să mai putem lucra cu aparatura pe care o avem. În afară de aparatele care au fost aduse în urmă cu doi-trei ani în policlinică printr-un proiect al consiliului județean, în spital nu am primit nimic. Mare nevoie este de aparate de electroterapie, cele pe care le avem au aproape 50 de ani. Nu se mai poate lucra în aceste condiții!“, spune conf. univ. Adrian Bighea, șeful Clinicii de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie și președintele Societății Române de Reabilitare Medicală.
Hidroterapia, lăsată baltă
Pe lângă aparatura de electroterapie, în clinică este mare nevoie și de un compartiment de hidroterapie. În trecut, hidroterapia a funcționat, dar de ani buni a fost lăsată pe butuci. Aceasta ar aduce, în prezent, beneficii multor pacienți. Acum se pot face doar băi galvanice, cea mai simplă și veche formă de terapie bazată pe curent electric. Este nevoie și de înființarea unei noi săli de kinetoterapie. Acum, și pacienții internați, și cei care fac recuperare în regim ambulator se îngrămădesc în aceeași sală. „Încercăm, în limita fondurilor, să facem o a doua sală de kinetoterapie. Am identificat spațiul, este nevoie însă de bani. Este absolut necesară o nouă sală“, adaugă conf. univ. Adrian Bighea.
Sală de kinetoterapie nouă la Spitalul de Neuropsihiatrie
Secție de Recuperare este și la Spitalul de Neuropsihiatrie din Craiova. Aici își găsesc speranța pacienții care abia mai pot merge și care suferă de afecțiuni neurologice grave. În ultimii ani, secția și-a schimbat fața. Clinica dispune de un aparat modern de stimulare magnetică, eficient în tratarea bolilor neurologice. În țară mai există doar două-trei astfel de aparate.
Și în această secție adresabilitatea este mare. Lunar se internează 85 de pacienți, iar alți 40 beneficiază de recuperare în ambulatoriu. Mulți sunt programați astfel încât să nu apară supraaglomerarea.
Pentru că majoritatea pacienților se deplasează cu greu, în secție a fost adusă și o combină de electroterapie mobilă. Lipsește însă hidroterapia din cauza spațiului limitat. „A fost renovată și sala de kinetoterapie. Este însă nevoie de un aparat de electroterapie mai nou, mai avem în secție, dar au apărut și altele mai noi, cu mai multe posibilități pentru recuperarea bolnavului“, explică lector univ. dr. Elvira Păun, șefa Clinicii de Recuperare Neurologică.
„Cele 21 de zile de recuperare pe an sunt insuficiente”
Problema cea mai mare a pacienților care au nevoie de recuperare medicală este aceea că au dreptul doar la 21 de zile de recuperare decontate de Casa de Asigurări de Sănătate. „Cele 21 de zile de recuperare pe an, în ambulatoriu, sunt absolut insuficiente. Pentru un pacient cu accident vascular cerebral, recuperarea durează luni și poate chiar ani, iar pentru un bolnav cu paraplegie, de exemplu, este nevoie de ședințe de recuperare care durează toată viața. Este dificil să îi spui unui astfel de pacient că și-a terminat porția și că trebuie să se ducă acasă să mai aștepte un an“, precizează conf. univ. Adrian Bighea.
Ca să nu lase pacienții în voia sorții, medicii îi internează pe unii dintre ei în spital, astfel încât să beneficieze de ședințe de recuperare pe timpul spitalizării. „Pe unii îi internăm, deși ei ar putea face recuperare pe costuri mai mici în ambulator. De aici ajungem la aglomerația din spitale, aparaținători, infecții intraspitalicești. Nimeni nu se gândește că acești bolnavi presupun mari costuri sociale dacă nu sunt îngrijiți la timp, li se plătesc pensii, ajutoare, zile de concediu medical. Prin recuperare și tratament ar putea fi mulți dintre ei reintegrați în societate”, conchide conf. univ. Adrian Bighea.
