14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljPoveşti de viaţă din căminul de bătrâni - „La 94 de ani îmi doresc doar sănătate, ca să îmi mai văd căsuţa“

Poveşti de viaţă din căminul de bătrâni – „La 94 de ani îmi doresc doar sănătate, ca să îmi mai văd căsuţa“

Ion Dragu şi-a petrecut viaţa muncind şi sperând (Foto: Bogdan Grosu
Ion Dragu şi-a petrecut viaţa muncind şi sperând (Foto: Bogdan Grosu

Orice bătrân are o poveste de viaţă care ar putea oricând să fie inspiraţie pentru cei tineri. Ion Dragu este unul dintre bătrânii a cărui poveste poate fi un exemplu de onestitate, iubire şi perseverenţă. Toată viaţa a trăit la ţară şi de când se ştie a fost nevoit să muncească în agricultură pentru a-şi câştiga existenţa. Cu toate astea, nu se plânge. A învăţat că de la viaţă trebuie să iei ceea ce ţi se oferă şi că orice muncă trebuie să o faci cu plăcere. 

Ion Dragu este un bătrân cu privirea voioasă, care îşi petrece majoritatea timpului pe patul din camera de cămin care i-a devenit casă de patru luni. Are 94 de ani, dar nu-şi arată vârsta. Nici măcar părul nu i-a albit în totalitate. A hotărât să meargă la căminul de bătrâni pentru că mâinile şi picioarele nu îl mai ajută. Cu toate astea, este mândru că a reuşit să ajungă până la această vârstă. „Eu sunt din judeţul Olt, comuna Cepari. Sunt de la ţară. Am venit la cămin de când s-a pus frigul. Nu mai puteam să fac focul în sobă pentru că m-au lăsat mâinile şi picioarele. Până anul trecut se rugau copiii de mine să mă aducă la cămin şi nu am vrut. Anul ăsta m-am rugat eu de ei să mă aducă aici. Sunt cel mai bătrân din sat, restul s-au dus toţi, săracii…“, a spus bărbatul zâmbind.
Viaţa lui Ion Dragu nu a fost deloc uşoară. A muncit întotdeauna în agricultură, dar făcea acest lucru cu drag. Ştia că este singura modalitate de a răzbate. Chiar dacă nu prea avea timp de lucrurile ce ţin de suflet, s-a căsătorit din dragoste cu o femeie cu care a rămas întreaga viaţă. „M-am însurat la 26 de ani, iar soţia avea 19 ani. Am făcut doi copii, un băiat şi o fată. Ne-am înţeles foarte bine, nu ne certam aproape deloc“, a adăugat bătrânul. A avut norocul să o aibă alături pe soţie până la 86 de ani, însă a făcut sacrificii mari pentru iubirea ce i-o purta. „Soţia mi-a murit în 2008, dar a fost bolnavă 17 ani. Tot timpul am avut grijă de ea, o spălam, o pieptănam. Nu aveam cum să o las pentru că era o femeie bună şi frumoasă. Mi-a părut rău de ea. M-a rugat fata să luăm o femeie care să aibă grijă de ea, dar nu am vrut. Am zis că dacă sunt sănătos pot să o îngrijesc. Şi aşa am făcut până când mi-a luat-o Dumnezeu“, a povestit bătrânul oftând.

Vrea să fie sănătos şi să se mai întoarcă la căsuţa pe care a părăsit-o

Traiul dificil l-a făcut să înţeleagă că viaţa trebuie trăită până la ultima picătură. I-a fost cumplit de greu să lase în urmă gospodăria pe care a îngrijit-o o viaţă, dar nu a avut de ales. Se roagă să îl mai lase Dumnezeu să trăiască măcar câţiva ani şi să se mai poată întoarce, când o să fie cald, la căsuţa pe care a lăsat-o singură. „Casa mea e încuiată acum. Trebuia să vin aici că nu mă mai puteam descurca. Dacă o să mă simt bine, poate mă întorc acasă când s-o face mai cald afară. Sper că mai pot să mai fac câte ceva prin grădină sau să leg câte un lăstar la vie. Trebuie să le fac binişor. Mi-e drag să stau acasă şi mi-e dor să mă întorc“, a spus Ion Dragu. Bătrânul îşi doreşte doar sănătate, ca să-şi mai poată vedea căsuţa pe care a părăsit-o. Chiar dacă mai are puţin până la 100 de ani, bătrânul încă are poftă de viaţă şi de muncă. „Sunt supărat că nu prea mă mai ajută mâinile şi picioarele. În rest sunt sănătos, n-am nici un fel de tratament. Mi-a dat Dumnezeu zilişoarele astea, sunt mulţumit. Omul nu moare de muncă. Chiar dacă în agricultură este muncă grea, când oboseşti stai jos şi te mai odihneşti. N-am fumat niciodată. De băut, am băut cu socoteală. Totul trebuie făcut cumpătat. Nu ajungeam la anii ăştia dacă nu aveam grijă ce fac“, a povestit bărbatul.
Timp de 17 ani, pe lângă agricultură, Ion Dragu a muncit ca paznic. „A trebuit să mă şi angajez, pentru că trebuia să dau copiii la liceu şi nu aveam bani de ajuns. Iar la 62 de ani m-am pensionat“, a spus bătrânul. Acum, copiii lui se gândesc la el şi îi duc grija în fiecare zi. Cea mai mare bucurie a trăit-o de Crăciun, când fiul său l-a luat acasă. „Nu credeam că o să vină să mă ia, pentru că el stă la Slatina. Dar a venit aici şi mi-a zis «Hai, tată, îmbracă-te şi hai acasă». A luat-o şi nora mea pe mama ei şi a fost foarte frumos. Am fost foarte mulţumit. Am copii cuminţi. Când nu vin la mine, vorbim la telefon. Am şi trei nepoţele cu care vorbesc des“, a mai spus Ion Dragu.
De Anul Nou, nu ştie dacă băiatul îl va mai lua acasă, însă e sigur că îşi va vedea copiii de Sfântul Ion, atunci când îi este ziua. Când se gândeşte că mai e puţin timp până îi va întâlni, începe să râdă cu poftă, iar acest lucru parcă îi picură stropi de fericire în privire.
Îşi încheie povestea spunând că nu are pretenţii de la viaţă, vrea doar să fie sănătos, atât cât se poate. „Eu nu sunt şi nu am fost pretenţios. Omul cu pretenţii nu se descurcă uşor. Mergem înainte, cum o vrea Dumnezeu“, a încheiat Ion Dragu.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS