Situată la limita judeţului Dolj cu Mehedinţi, comuna Greceşti este locul în care îşi duc traiul aproape 2.000 de suflete. Aşezare îngrijită, localitatea lasă trecătorului impresia unui loc în care viaţa îşi urmează cursul firesc. Înconjurată de coline fertile, Greceşti este una dintre comunele în care şi momentele de bucurie sunt destule, având în vedere că aproape fiecare dintre cele cinci sate ale ei are sărbătoarea lui.
Deşi zona este mai puţin favorabilă din punct de vedere economic, oamenii din Greceşti îşi duc viaţa cu demnitate şi mulţi dintre ei muncesc pământurile moştenite de la înaintaşi. Agricultura este punctul lor forte deoarece pământul este fertil, iar solul este rezistent la secetă. Aşa se face că şi recoltele sunt pe măsură, iar terenuri calamitate de secetă nu există aici. Investitori în Greceşti nu sunt prea mulţi, iar cei care sunt activează în domeniul agricol.
„Oamenii nu plantează o gamă largă de culturi, optează pentru porumb, floarea-soarelui, rapiţă. Sunt nişte investitori a căror activitate de bază este agricultura şi oferă cam 15 locuri de muncă. La Busu există o societate care are în jur de 3.500 de hectare în arendă, mai sunt şi alţii mai mici, cu 200-300 de hectare, şi astfel am reuşit să lucrăm întreaga suprafaţă agricolă a comunei“, a spus primarul comunei, Marcel Corîci.
Problemele fermierilor de aici au fost generate de alunecările de teren. Având platformele agricole situate şi la altitudini de 700 de metri, de multe ori, când erau precipitaţii abundente, pământurile o luau la vale şi, odată cu ele, şi munca oamenilor. Din dorinţa de a stabiliza terenurile, dar şi pentru a înverzi comuna, autorităţile au înfiinţat aici o plantaţie de salcâmi. Aceasta se află în satul Busu şi se întinde pe o suprafață de două hectare de teren.
„Am avut sprijinul unei fundaţii, care a sponsorizat materialul săditor, iar forţa de muncă a fost asigurată de noi. În noiembrie 2015 au fost plantaţi 10.000 de puieţi, care vor ajunge la maturitate în 15-20 de ani, dar ceea ce contează pentru noi este faptul că stopăm alunecările de teren şi înverzim comuna“, a mai spus primarul.
„Tot ce s-a făcut în comună a fost pe fonduri europene“
Pe lângă alunecările de teren, altă problemă a locuitorilor din Greceşti era accesul la suprafeţele agricole. În prezent, ei pot ajunge la terenurile pe care le lucrează pe un drum asfaltat. Acesta a fost realizat pe fonduri europene ca, de altfel, mai toate investiţiile care s-au făcut aici. Şi tot în ajutorul de la Uniunea Europeană îşi pun speranţele autorităţile şi pentru proiectele viitoare. „Prioritare sunt drumurile pentru că infrastructura face ca şi cetăţeanul să aibă altă atitudine faţă de comunitate. 50 la sută din drumuri sunt deja realizate. Am depus un proiect pe dezvoltare rurală pentru încă opt kilometri şi cu această distanţă s-ar cam realiza toate drumurile. Speranţa noastră este numai în fondurile europene. Tot ce s-a făcut în comună este numai pe fonduri europene, avem alimentare cu apă în proporţie de 95%, iar la canalizare mai avem de lucru pentru că trebuie să punem în funcţiune staţia de epurare“, a mai spus primarul.
Centrul pentru bătrâni, un rău necesar
Ca în mai toate comunele din Oltenia, şi Greceştiul suferă din cauza plecării tinerilor, iar bătrânii rămân singuri şi fără nici un sprijin. Un bărbat de 92 de ani a fost descoperit iarna trecută aproape inconştient. „Ştiam situaţia lui şi pusesem nişte oameni să meargă să îi mai facă focul. Într-una dintre vizite l-am găsit în cameră căzut pe jos, într-un fum de nedescris şi cred că, dacă am mai fi întârziat, l-am fi pierdut. L-am adus aici într-o încăpere improvizată, l-am ţinut vreo două luni şi după aceea l-am transferat la centrul de sănătate de la Melineşti, unde acum este bine. Sunt destui oameni în astfel de situaţii, nu au rude, nu au pe nimeni şi este foarte necesară construcţia unui centru de sănătate, evident, tot pe fonduri europene“, a mai spus Marcel Corîci.
Zeci de case sunt nelocuite, iar în altele se întorc copiii celor care au decedat, aflaţi şi ei, la rândul lor, la vârsta a doua. Odată cu plecarea tinerilor, dispar şi o parte din obiceiuri. Dacă în trecut Taraful de la Greceşti era cartea de vizită a comunei, astăzi, prea puţini continuă tradiţia locului. Cântecele Tarafului de la Greceşti erau inspirate din folclorul autentic, specific acestor meleaguri, aflate la interferenţa judeţelor Dolj şi Mehedinţi. Generaţiile au trecut, iar acum puţini mai pun mâna pe instrumente rare, cum ar fi cobza sau contrabasul. Cei care au rămas, totuşi, se pregătesc la Căminul Cultural şi se întâlnesc la sărbătorile săteşti. Greceştiul îmbracă haine de sărbătoare de Sfinţii Constantin şi Elena, în Busuleţu, la Gropanele şi Bărboi e mare bucurie de Rusalii, iar la Busu, de Sfânta Maria şi de Sfinții Petru şi Pavel.
100 de ani fără biserică
Pentru locuitorii din mediul rural, un loc aparte îl ocupă religia. Din păcate, după ce biserica din satul Busu a luat foc, au trecut 100 de ani pentru ca localnicii de aici să aibă un nou lăcaş de cult. Piatra de temelie a fost pusă în 2004, iar construcţia a durat până în 2010, când biserica a fost sfinţită. „În momentul în care un grup de cetăţeni şi noi, autorităţile, am stabilit să realizăm această biserică veneam după 100 de ani în care în cel mai mare sat al comunei, cu 600 de suflete, nu era un lăcaş de cult. Fosta biserică a ars, apoi au venit comuniştii şi construirea ei nu a mai fost o prioritate. Lucrările au durat mult pentru că tot ce am făcut am făcut cu fonduri proprii, dar şi cu ajutorul unor cetăţeni din Busu. Ca forţă de muncă i-am folosit pe oamenii care beneficiază de ajutor social. Întreaga investiţie a fost de 400.000 de lei“, a mai spus primarul.
Aflăm istoria locului şi pornim pe drumul care şerpuieşte spre casă cu imaginea câmpurilor verzi – gălbui şi a salcâmilor dansând în adierea vântului. Lăsăm în urmă Greceşti, o comună aşezată, cu oameni liniștiți.
