Datoria morală de a duce mai departe munca străbunicilor, dar și dragostea pentru plaiurile natale l-au determinat pe Bogdan Mihael să se întoarcă, după 25 de ani petrecuți în Germania, în satul copilăriei sale din comuna mehedințeană Cireșu. A reînviat o plantație de cireși, pruni, meri, viță-de-vie, căci acolo, în acel colț din Mehedinți, era patria fructelor, iar locul trebuie să-și recâștige renumele.
Prin văi scăldate de razele soarelui, fermecați de frumusețea formelor de relief din zona podișului Mehedinți ajungem în comuna Cireșu. Pe drumuri pietruite, la umbra cireșilor ce și-au pierdut fructele în fața grindinei căzute în urmă cu câteva zile, ajungem pe o culme. Ne oprim în fața unei vechi construcții de lemn, un fost conac cum numesc oamenii locului reședințele de vară, unde locuiau pe vremuri, în anotimpurile calde. Acolo îl întâlnim pe Bogdan Mihael. S-a născut și a crescut pe acele meleaguri mehedințene. A plecat apoi, în Germania, unde a locuit 25 de ani. A fost pedagog într-o școală. A ieșit la pensie și a hotărât că e momentul cel mai potrivit să dea ascultare glasului pământului pe care îl iubea, în care își scufunda picioarele goale când era copil. S-a întors în Cireșu. „Am ieșit la pensie și m-am hotărât să mă întorc acolo, în acele ținuturi de unde am plecat. Am tras linie și am început un capitol nou, căci un sfârșit este de fapt un alt început, o nouă șansă. M-am întors pentru că aici am crescut. Cunosc toți oamenii și mă bucur atât de mult când îi văd. Sunt parte din viața mea. Simt că renasc, deși la 64 de ani e cam greu, dar locurile acestea, în care am crescut, îmi dau puteri noi. Aici când eram mic coseam fânul, săpam porumbii, căci avem culturi întinse. Toate îmi revin în minte și mă simt atât de bine“, povestește emoționat Bogdan Mihael.
S-a stabilit la casa bunicilor pe care a renovat-o, iar pe terenul pe care odinioară cei bătrâni aveau plantații și stâne, a replantat pomi fructiferi, viță-de-vie, afini. Locul îi este atât de drag! Pe noua sa plantație se simte cel mai bine. L-am găsit îndepărtând iarba dintre firicele mici de viță-de-vie. Ne-a condus apoi prin vegetația înaltă, ce împrăștia în jur mirosuri ademenitoare, spre pomii fructiferi, spre afinele care au început să facă primele fructe. E locul care îi încarcă sufletul, care îi răscolește amintiri, locul său de închinăciune, locul binecuvântat, căci rotind privirea descoperi turlele celor patru biserici din satele învecinate ce se întrevăd pe culmi: Schitu de Sus, Marga, Cireșu, Negrușa.
„E vorba de munca străbunicilor și a bunicilor mei. În sat ei au construit o casă frumoasă pe care am renovat-o. Este datoria mea, obligația mea morală să duc mai departe munca lor, ca să nu se distrugă. Ceilalți frați ai mei nu au posibilitatea. Eu o am, la fel și voința, dorința de a face ceva. Aici au avut bunicii și plantație de pomi, dar și stâne de vite. Aveau 300 de oi, 60 de stupi, înainte de război. A venit comunismul, s-a distrus tot, iar noi am fost duși în Bărăgan. Eu mă străduiesc acum, cât pot, să readuc la viață ceva din ceea ce a fost. Nu se mai poate în totalitate, dar măcar o părticică din trecut“, povestește Bogdan Mihael.
„Nicăieri nu mă simt mai aproape de natură decât aici“
A plantat în urmă cu doi ani 550 de pomi: cireși, pruni, vișini, gutui, nuci, meri, peri. „Numai pomi altoiți, numai calitate“, ne garantează Bogdan Mihael, dar și 500 de fire de viță-de-vie, 150 de afini.
„E o plăcere să-i vezi cum cresc. Abia aștept să pot să culeg fructele. Anul acesta a fost prima dată când au înflorit o parte din ei și îmi imaginez cum va fi când 500 de pomi vor fi plini de flori. Trebuie să fie un colț de paradis. Locul de aici e panoramic, se vede până în Munții Mehedințiului. Acolo sunt Munții Cernei. Este atât de frumos… Aș sta de dimineața până seara. Peste trei ani voi putea culege fructele, nuci peste șapte, că aveau deja patru ani când i-am luat. Anul trecut am avut patru mere, dar de la anul vor începe să producă. Vreau să fac fructe bio, fără chimicale, absolut nimic. Nu fac tratamente preventive, numai doar dacă e absolut necesar. Nu mă interesează comerțul, ci frumusețea plantației în sine, natura pură. Nicăieri nu mă simt mai aproape de natură decât aici, în aceste locuri“, a precizat Bogdan Mihael.
Comuna Cireșu, cândva patria pomilor fructiferi renumită și pentru celebra țuică de cireșe, o să renască. O nouă plantație va rodi pe aceste meleaguri, căci un om cu suflet mare s-a întors acasă, hotărât să facă din acest loc colțul său de rai.
„Nu degeaba îi spune comunei Cireșu. Este o zonă foarte bună pentru cireși și pentru pruni. E patria lor. Acum, în ultimii ani, tinerii au plecat, bătrânii nu s-au mai ocupat. Dar când eram eu copil, toate dealurile acestea erau pline de pomi. Cât despre țuica de cireșe din aceste locuri, ce să spun? Era foarte bună și cunoscută, cu o aromă aparte, care dă licorii o notă deosebită. Eu o fierb de două ori. Este curată, naturală. Este o delicatețe“, ne garantează Bogdan Mihael.
Ne promite că, atunci când pomii săi vor da roade, va aprinde iar crenguțe, și la focul lor va face țuică, căci acum nimeni și nimic nu-l va mai ține departe de aceste meleaguri dragi sufletului său, după care a suferit amarnic. „Mi-am făcut iar buletin de Cireșu, deci sunt din nou cireșean cu acte în regulă. Sunt din nou membru al comunității mele de la Cireșu, așa că sunt tare mândru“, a mai precizat Bogdan Mihael.
Colțul său de rai se conturează, iar sufletul îi tresare de bucurie când în zori de zi soarele îi bate în fereastra casei, anunțându-l că o nouă zi începe, acolo, în inima locurilor natale.
