Un banc auzit recent sună în felul următor: Trenul oprește într-o stație, se deschide geamul și un călător pe jumătate adormit întreabă primul localnic văzut pe peron: „Nu vă supărați, aici este gara Caracal?“. „Bine că ești tu deștept!“, îi răspunde înciudat omul din stație. Bancurile cu olteni au pe nedrept o simpatie aparte pentru orașul Caracal. Judecând după întâmplările hazlii din ultima perioadă, eu cred că municipiul Craiova merită și el atenția iubitorilor de bancuri. Așadar, în cele de mai jos, îi invit pe cititori la un scurt intermezzo umoristic prilejuit de autoritățile locale, între două acte ale dramei locale.
Orașul consilierilor solemni a fost, săptămâna trecută, din nou în centrul atenției naționale, din cauza unor trăznăi care au legătură cu administrația locală. Pe la mijlocul săptămânii, presa a descoperit cu stupoare că în centrul orașului a fost montat un indicator rutier „Atenție, trece trenul!“. Locomotiva cu aburi de pe indicator i-a făcut pe șoferi să ridice din sprânceană. Probabil că unii dintre ei și-au sporit vigilența, stresați să nu fie spulberați de tren în zona Rotonda. Cred însă că cei mai mulți abia și-au stăpânit un rânjet în colțul gurii.
Fără glumă, ideea ca un tren să circule prin oraș are acoperire. Prin 2014, autoritățile avide de cultură s-au gândit să lucreze puțin la profilul orașului și le-a venit ideea să achiziționeze trenulețe turistice. Foarte serios, în bugetul pe 2014 al Regiei Autonome de Transport (RAT) Craiova a fost prevăzut echivalentul a 50.000 de euro pentru trenulețe. Probabil că le-au ajuns banii doar pentru indicatoare, este o explicație. Dar ce să viziteze turiștii în Craiova? Iată că am câteva sugestii. Titicarul RAT ar putea alege un traseu scurt și elegant, pe traseul Pod Breasta – Curtea de Conturi – Tribunalul Dolj – Primăria Craiova. Sau o rută ceva mai lungă, dar pitorească și plină de adrenalină, pe relația Lacul Tanchiștilor – IPJ Dolj – Primăria Craiova – Împăratul Traian nr. 39. Ori un traseu plin de imaginație, dar cu probleme de finanțare, pe ruta Primăria Craiova – Parc „Romanescu“ – Cartierul Chinezesc – fostul Târg Municipal, călătorii norocoși fiind premiați cu excursii la Beijing și Phenian.
Pentru că trăim în Craiova, nu m-ar mira ca într-o zi, prin fața ochilor mirați ai șoferilor, să treacă în slow-motion, ca într-un vis aievea sau ca într-un film suprarealist al lui Alejandro Gonzalez Inarritu, însuși trenulețul electoral. Cu mâinile înțepenite pe volan și gura deschisă, aceștia vor urmări stupefiați locomotiva care degajă norișori de bezea. Evident, în baza unui proiect lucrat cu multă migală și profesionalism de specialiștii din primărie, municipiul a accesat un proiect UE de milioane de euro privind transportul ecologic, iar trenulețul funcționează cu ulei de bucătărie. Poate tocmai de aceea în urma sa rămâne un îmbietor miros de gogoși cu vanilie. Politicienii locali se bat pe locul mecanicului, în timp ce fochistul alimentează locomotiva sub presiune cu stive de turtă dulce. În cursa spre primărie, mulți se înghesuie să circule pe blat, cu nașul, finul și cumnatul. Deși locomotiva schimbă frecvent macazul și trenul deraiază des, el revine mereu pe linie, dând roșu la semafor locuitorilor vrăjiți ai orașului. Până acum, stațiile au fost mai mereu pe stânga. Ca să închei povestea aceasta, nu ar fi deloc exclus ca în oraș să apară și un indicator de metrou, în zona parcării subterane. Aici aș face o mică paranteză. Știți bancul acela cu rusul, americanul și românul închiși într-un hangar și puși să construiască un avion? Primilor doi le iese un tanc, numai românul face avionul. „Cum ai reușit să faci avion din piese de tanc?”, îl întreabă aceștia. „Păi mi-a ieșit tot tanc, dar l-am luat puțin la pilă“. Așa și la Craiova, te apuci de parcare subterană și iese supraterană. Lăsând gluma la o parte, autoritățile nu reușesc să explice cum a scos parcarea capul la suprafață, când toți știau că acolo tot craioveanul trebuie să vadă doar pomișori și panseluțe. În loc de acestea, avem ziduri din beton, lavabil, gresie și garduri.
Tot în Craiova, autoritățile au angajat o firmă să modernizeze bulevardul Calea București (acela cu trenulețul). În prima fază, specialiștii au rașchetat carosabilul și l-au lăsat așa. Abia după ce au primit felicitări printre dinți din partea șoferilor, ei au îndrăznit să meargă mai departe.
Necaz mare pe constructori însă, când au constatat că, oricum ai turna asfaltul, tot ondulat iese. Înainte ca vreun șofer să-și rupă dinții în zona Stomatologie, firma a trecut din nou la decopertat asfaltul. Trebuie să liniștească valurile de asfalt înainte de predarea lucrării. Totuși, a dat dovadă de exces de zel la indicatoare și marcaje rutiere. În indicatoare, ieșeau ba mai multe benzi, ba mai puține decât în realitate. În zona Viitorul, s-au întrecut pe ei înșiși. Ei au desenat un marcaj „Înainte“ între liniile de tramvai. Șoferii au rămas din nou încremeniți. „Ce caută marcajul pe linia de tramvai?“. La Craiova, de când se știe, tramvaiul o ține drept, spre Ișalnița. Acest lucru le-a dat de gândit și polițiștilor. „Ce-o fi fost în capul lor? Nu cumva s-au gândit că vatmanul ar putea vira la stânga, spre mall, sau va intra pe altă bandă, pentru depășire?“.
Cele două întâmplări din ultima săptămână mi-au adus aminte de altele, mai vechi. O știți pe aia cu statuile nud? Prin 2013, primăria s-a gândit să amplaseze în centrul orașului grupul statuar „Dansul“, realizat de artistul plastic Peter Jacobi. Lucrarea reprezintă un bărbat și o femeie nud, într-o scenă de dans. Statuile au fost vandalizate într-o noapte, prin inscripționarea cu aluzii sexuale. Folclorul urban spune că polițiștii s-au scărpinat în cap. „Or ieși inscripțiile cu detergent? Sau încercăm cu flexul?“. Nu știm care a fost soluția tehnică aleasă, cert este că dimineața fundurile statuilor erau curate. Statuile au fost ulterior îmbrăcate în cearceafuri, pentru a promova un eveniment local. Craiova a devenit astfel orașul care îmbracă statuile nud. Cum situația risca să scape de sub control, mai ales că toată suflarea craioveană era cu ochii pe cele două nuduri, devenite populare peste noapte, primăria le-a exilat în Parcul „Romanescu“.
Nu vreau să dezgrop morții, pentru că altcineva a încercat deja acest lucru, la propriu, tot prin 2013. Primarul a avut ideea năstrușnică să aducă la Craiova trupul domnitorului Mihai Viteazul. De data aceasta, istoricii au ridicat din sprânceană. „Nici o problemă, numai să-l găsiți!“, au spus aceștia, încrucișând brațele. Oricine știe că, după asasinatul mișelesc de la Câmpia Turzii (1601), trupul domnitorului s-a pierdut, doar capul său păstrându-se la Mănăstirea Dealu. Evident, BOR nu a fost de acord cu această idee. Iată de ce, personal, sunt împotriva reducerii numărului de ore de istorie la gimnaziu propusă prin noile planuri-cadru în învățământ.
Revenind la epoca noastră, îmi aduc aminte de o altă întâmplare recentă. Acum o lună, o veste-șoc a căzut ca un bolovan în capul craiovenilor, tulburând apele politicii locale. Administratorul orașului a făcut dezvăluirea că municipiul nu mai este oraș-martir al Revoluției de la 1989. Profesionist, administrația locală a îndepărtat plăcuțele cu această inscripție de la intrările în oraș. Evident, informația a avut impactul unui cuțit înfipt în inima revoluționarilor, toată lumea s-a mirat și a comentat. În cele din urmă, misterul a fost lămurit: administrația citise noua lege în vârful limbii. Și sărise calul în chestiunea delicată a martiriului Craiovei.
După această incursiune în trecutul hazliu al orașului, revin, în final, la problema indicatoarelor. Știm că strategia culturală a orașului a fost ținută secretă pentru că „ne-o fură Clujul“. Acum, că am scăpat de grija Clujului, m-a străfulgerat o idee: nu cumva, prin noua strategie, ne batem cu Sibiul? Vechiul Hermannstadt are un trenuleț turistic cu ecartament îngust care merge pe ruta Sibiu – Agnita și care se numește Mocănița. Dacă vom avea parte de un trenuleț al nostru, eu propun ca măcar de data aceasta să fim originali și, în lumina celor descrise mai sus, să-i spunem, simplu, Mocofana.
