Micuții de până la trei ani din comuna Pătulele din județul Mehedinți, care provin din familii defavorizate, au de mai bine de doi ani un centru de zi, de altfel a doua casă.
În una dintre fostele clădiri administrative ale CAP-ului din comuna mehedințeană Pătulele funcționează un centru de zi pentru copilul de la zero la trei ani. În fiecare dimineață, la ora 8.00, micuții pășesc în camera primitoare. Un covoraș cu personaje Disney, jucăriile așezate într-un colț al camerei, dar și pătuțurile călduroase unde își fac orele de somn îi așteaptă zi de zi. Aici servesc și mesele principale, dar și gustările. Educatoarele, asistenta socială, dar și cea medicală care îi oblojește când este cazul sunt pentru ei „mămicile“ de peste zi. Chiar și bucătăreasa și femeia care se ocupă de curățenia centrului își fac timp să le fie alături acestor copii.
Tot împreună i-am găsit și noi la ora vizitei. Dacă unii micuți se odihneau, alții se cuibăriseră în brațele personalului. „Mămicile“ de peste zi le oferă căldura, dragostea și atenția lor și micuții simt lucrul acesta. Le răsplătesc cu câte o îmbrățișare. Ochișorii se fac mari și mânuțele se întind în căutarea dragostei, pe care uneori părinții plecați în țări străine nu le-o pot oferi. Bunicii ce îi au în grijă sunt prea obosiți sau prea prinși de treburile gospodăriei pe care o țin și așa cu greu să le ofere dragostea și atenția de care au nevoie.
„Centrul a fost înființat în urmă cu doi ani și deservește satele Pătulele și Viașu. Efectivul de copii este același de la deschidere. Zilnic ne calcă pragul 15-18 copii. Servesc masa și gustările, iar educatoarele fac diverse activități cu ei, adaptate vârstei. Cel mai mic are un an și șapte luni“, ne explică Idita Mirela, asistent medical în cadrul Centrului de Zi.
Căldura unui cămin
O jucărie de pluș este târâtă din coșul de jucării. Un micuț zâmbește invitându-ne să ne prindem în jocul său. Altul i se alătură. Ne privește cu timididate. Jucăria de pluș pe care a ales-o este strânsă mai tare la piept. E doar pentru el acum. Se pierde cu firea, așa că se cuibărește repede în brațele primitoare ale unei educatoare. Acolo se simte în siguranță. Tot la centru deprinde tainele coloratului, ale poveștilor, ale jocurilor adaptate vârstei lui. Este căminul lui și al celorlalți copii asemenea lui, călduros și primitor. Stomăcelul nu plânge niciodată de foame. Acolo scutecul nu atârnă niciodată greu pentru că este schimbat la timp, căci pachetul este plin și nimeni nu face economie. Și hăinuțele sunt schimbate des, sunt curate, deși uneori din neatenție o parte din meniu mai ajunge pe ele. În plus, acolo pătuțurile călduroase sunt doar ale lor. Nu sunt nevoiți să le împartă cu nimeni. Este căminul lor cald și primitor, care nu își închide niciodată porțile, fie că este sau nu vacanță.
