Lumea din Frățila îi spune dom’ doctor Negru. Dar pe parafa pusă pe rețetă stă scris numele lui adevărat – Hisham Tageldin Mohamed Osman. Este medicul african care a adus lumina în medicina doljeană de la țară. A ridicat de la zero singurul centru medical de permanență din județ, dotat cu ambulanță. Și pe numele său a făcut credit la bancă de 60.000 de lei, bani cu care a dotat centrul cu aparatură.
La ușa cabinetului din Bulzești așteaptă zece oameni. Dinăuntru se aude vocea puternică a medicului sudanez. „Ce te doare, mamaie? N-ai mai venit de mult pe la noi, pe la cabinet. Să vii mai des, mamaie, că de-aia te doare piciorul rău! Da’ doctoriile ți le-ai luat?“, se aude dom’ doctor Negru din cabinetul de medicină de familie din Bulzești. Doctorul este mai renumit în sat decât primarul și popa. Asta pentru că vorbește cu toată luma, se duce să îi consulte acasă și „nu e cu nasul pe sus“. Se consideră român și oltean get-beget, vorbește cu perfectu’ simplu și, deși nu a uitat locurile natale, a luptat să le ofere oamenilor din zonă, care l-au primit în comunitate, șansa la viață. La capătul satului Frățila a transformat fostul CAP în centru medical de permanență, cu șase medici și șase asistenți, care deservesc locuitorii din comuna Ghioroiu, satul Știrbești, din județul Vâlcea, comuna Bulzești cu cele zece sate ale sale, dar și pacienții din Motoci și Dobrețu, județul Olt, adică jur de 8.000 de persoane.
„Pacienții dormeau pe rogojină și uneori trebuia să merg cu tractorul la ei“
Își aduce aminte că a ajuns să lucreze la Frățila pentru că nici un doctor nu voia să vină aici. Nu el a ales să vină să studieze în România. Dar viața a făcut să rămână să lucreze aici. S-a căsătorit cu o doljeancă din Mischii, cu care a făcut un copil și așa noțiunea de acasă a început să prindă contur în România.
„A fost o înțelegere între statul sudanez și România. Mi-am dorit să fac medicina și statul m-a trimis în România. Am absolvit facultatea din Craiova. În acea perioadă erau probleme majore în Sudan, era război între sud și nord și un medic, că voia sau nu, era trimis în zona de luptă să trateze răniții. Eu am evitat treaba asta și am ajuns în România. Când am ajuns în Frățila, mergeam cu căruța, pacienții dormeau pe rogojină și uneori trebuia să merg cu tractorul la ei, în cizme. Încet, încet, satul s-a mai dezvoltat și eu am încercat să ajung la standardele cerute de pacienți“, povestește medicul cu numele pe care oamenii nu pot să-l pronunțe.
„Muncesc în Italia până nu mai pot și se întorc terminați“
Hisham Tageldin Mohamed Osman spune că medicul trebuie să aibă răbdare cu pacientul. Altfel nu se poate apropia de el. Chiar și atunci când boala este mai grea, dom’ doctor Negru le zâmbește bolnavilor.
„Lasă, nu te speria. O să se facă bine soțul tău. Ai să vezi. Nu te da bătută“, îi spune medicul femeii care stă pe scaunul din fața biroului din cabinetul medical și plânge că soțul e bolnav rău și nici măcar nu mai mănâncă. O bate pe umăr în semn de încurajare și îi promite că la ora trei o să vină acasă să-l vadă pe bărbat. „Așa se întâmplă cu mulți de aici. Se duc și muncesc în Italia până nu mai pot și se întorc terminați“, spune medicul după ce închide ușa pe care a ieșit femeia suspinând.
A făcut credit personal să cumpere aparatură
În zonă sunt mulți bătrâni care au nevoie în permanență de un medic. Ca să aibă aparatura necesară în centru pentru situațiile de urgență, medicul a făcut credit la bancă de 60.000 de lei pe numele său. Până în urmă cu două luni a plătit 1.100 de lei pe lună rată. Mai greu este să convingi medicii să vină să lucreze aici.
„Se feresc să vină. Cinstit vorbind, despre medicul de la țară se spune că este cel mai lipsit de pregătire. Era mereu considerat cel care știe să dea numai trimitere, să nu se ridice din scaun. Dar lucrurile au mai evoluat. Ca să rămână pacientul pe listă, medicul trebuie să aibă și un EKG în cabinet, să îl consulte. Medicina de la țară poate să fie dezvoltată la nivel maxim, așa cum încercăm noi. Problema este că medicina, în general, nu este bine plătită. Urmează mărire de salarii, dar medicii din centrele de permanență nu vor beneficia“, a spus medicul.
Centrul de permanență medicală este dotat cu un monitor, un defibrilator fix și un singur tub de oxigen.
„Avem un singur aparat din toate, avem un singur monitor, deși avem patru paturi. Asta înseamnă că, dacă avem două cazuri grave, trebuie să mutăm monitorul de la un bolnav la altul. Avem un singur defibrilator fix și un singur tub de oxigen. Iar în perioada de iarnă pot să vină trei pacienți în același timp cu insuficiență respiratorie“, a adăugat Mohamed Osman.
„În România, ne interesează cantitatea, nu calitatea“
Banii veniți de la Casa de Asigurări sunt puțini. Iar pentru ambulanță centrul de la Frățila nu primește nici un ban.
„Noi suntem și centru mobil, adică avem și ambulanță, dar primim aceeași bani pe care îi primesc centrele fixe. Nu avem fond special pentru ambulanță. Legea spune că fiecare medic să primească 6,4 lei pe oră bani în care intră și cheltuielile pentru căldură, lumină. Tot din acești bani trebuie să-i plătim și pe cei doi șoferii și să luăm și motorina. La asta se adaugă chiria și impozitul pe clădire. Sunt luni în care cu mașina facem 300, 500 și chiar 800 de kilometri, depinde unde avem solicitări. Ne descurcăm greu. Iar primăria ne ajută cu ce poate“, completează medicul.
Ca lucrurile să meargă mai bine, medicul din Frățila spune că ar trebui ca fiecare medic să nu aibă mai mult de 500 de pacienți pe listă. „Ar trebuie să aibă 500 de pacienți, așa cum este în Occident, și să fie plătit maxim. Altfel nu poți să te ocupi de toți. În România ne interesează cantitatea nu calitatea. Medicul fuge în stânga și-n dreapta pentru că vrea un număr mare de pacienți pe listă“, spune Mohamed Osman.
„Jumătate din sat l-a aruncat (cardul de sănătate – n.r.) în sobă“
Cardul de sănătate este o poveste încâlcită și încă neînțeleasă de bătrânii din satele comunei Bulzești. Este un chin, spune tranșant medicul sudanez.
„Jumătate dintre cei din sat l-au aruncat în sobă, că nu au știut ce e. Iar ceilalți au venit cu el să mi-l dea că au auzit că trebuie la doctor. E un chin. Vine mamaie și îmi spune că nu știe ce PIN are. Eu am pus la toți pacienții anul nașterii și cu asta basta. Oamenii nici nu știu ce e ăla card, nu sunt obișnuiți cu el. Îl pierd. Vin fără el. Pacientul nu are răbdare să lucrez cu cardul, să deschid fișa, să aștepte să fie validat serviciul. Omul bătrân nu are răbdare. Intră zece odată în cabinet“, mărturisește medicul. Și dacă sistemul cardului de sănătate greu prinde contur în lumea satului, dom’ doctor Negru spune că Sănătatea din România teoretic este bine pusă la punct. Dar practic nu.
„Medicina nu e făcută pentru bani“
Dom’ doctor Negru spune cu tărie că medicina nu e făcută pentru bani. De multe ori consultă pacienți peste programul contractat cu Casa de Asigurări (CAS), pentru că nu poate să lase la ușă bolnavii. „Dacă m-aș fi gândit să iau bani pentru orice serviciu medical, aș fi fost miliardar. CAS spune că trebuie să faci 20 de consultații pe zi, dar am avut zile în care am văzut și 80 de bolnavi. Legea spune să iei bani la cei care trec de cele 20 de consultații zilnice din contract. Am chitanțierul de șase ani în geantă și niciodată nu am rupt o foaie. Nu pot să las oamenii la ușă chiar dacă sunt peste program. Populația este mult îmbătrânită. Decesele sunt multe, nașterile puține. Iar mulți dintre pacienții mei sunt nedeplasabili. Degeaba aștept să vină la cabinet, că nu vine nimeni. Mă duc la ei acasă, dar uneori nu aude nimeni că strigi la poartă sau nu sunt acasă, am intrat în curte și m-a mușcat câinele. Legea spune că poți să faci două consultații la domiciliu pe zi și eu fac în unele zile și șase-șapte. Pentru restul trebuie să iau bani, dar cum să cer eu de la un bătrân cu pensie de 300 de lei sau de la unul cu ajutor social care nu are de nici unele“, a povestit medicul din întâmplările de care se lovește zilnic.
„Dacă pacienții români ar fi vorbit engleză, jumătate din medicii din India erau aici“
În timp ce mulți medici români pleacă în străinătate, medicul din Sudan lucrează de zeci de ani în satele doljene. Exodul medicilor este o problemă care ar trebui rapid luată în vizor de Ministerul Sănătății. „La țară te formezi ca medic pentru că vrei, nu vrei, trebuie să te descurci. Dacă toți medicii pleacă, nu știu de unde să vină alții. Dacă pacienții români ar fi vorbit engleză, vă garantez că veneau jumătate din medicii din India aici. România nu poate să fie lăsată așa, nu știu cu cine o să facă treabă pe viitor, Ministerul Sănătății trebuie să se trezească“, a conchis medicul din Sudan.
