În localitatea olteană Călui, meşteşugul tradiţional al confecţionării paporniţelor şi rogojinilor din papură este o îndeletnicire specifică oamenilor locului. În multe gospodării, războiul de ţesut pentru rogojini din papură își are locul său anume în camera de la vatră, alături de tuciul de mămăligă şi de carafa plină cu zaibăr rubiniu.
La câțiva kilometri de Balș, în satul Gura Călui, din județul Olt, oamenii duc mai departe meșteșugul confecționării rogojinilor și a papornițelor. În curtea caselor, la adăpostul hambarelor, mănunchiuri întregi de papură stau la uscat. În camera de la vatră, în zilele ploioase de toamnă sau cele friguroase de iarnă, papura este răsucită la sucală. Este un întreg procedeu pe care ni-l dezvăluie nea Gheorghe, recunoscut pentru papornițele și rogojinile pe care le meșteșugește cu drag. „Din papura uscată se face teiul, pentru ca apoi să le răsucim pe sucală și să le urzim. Papura se înmoaie, pentru că altfel nu am putea țese“, ne explică nea Gheorghe. Meșteșugul nu e la îndemâna oricui. Trebuie să fii un bun cunoscător al materiei prime. Nu orice papură e bună pentru împletitură. Trebuie aleasă cu grijă, așa că localnicii din satul Gura Căluiului bat drumuri lungi pentru a le găsi. „Merg cu căruța pe la Bălcești, pe la bălți, pe unde sunt coastele bune pentru cal. Trebuie să știi să alegi papura cea mai bună. Cea crudă nu e bună de nimic. Anul acesta am reușit să strâng suficientă. Podul casei e burdușit“, se mândrește nea Gheorghe.
Ne pofteștește apoi în camera de la vatră, acolo unde, la loc de cinste, stă războiul de țesut, moștenit de la străbunii săi, ca și taina meșteșugului împletirii rogojinilor sau papornițelor. „Războiul este de când trăiau ăi bătrânii. Nici nu știu câți ani are“, ne explică el.
Câte papornițe și rogojini nu au fost țesute la el! Nimeni nu le mai știe numărul. Doar amintirile meșterului de astăzi sunt certe. „Am desprins meșteșugul de la bunici și părinți. Eram copil la școală și îi vedeam pe ăi bătrâni că țes la război. Încercam și eu să mă prind în munca lor. Nu mă lăsau. Îmi spuneau că le stric materialul. Nu au scăpat ușor de mine, așa că încet-încet m-au învățat tot ce știau ei. Țin minte că făceau multe rogojini și papornițe. Tata punea papornițele pe cobiliță și mergea peste deal, la Drăgășani. Așa ne-a crescut, că erau vremuri grele. Apoi, când a venit CAP-ul, mamei îi luau rogojina din război, nici nu apuca uneori să o termine. Erau căutate“, își amintește nea Gheorghe.
Astăzi a venit rândul său să împletească rogojini și papornițe. Nopțile albe, zilele reci de iarnă și le petrece în fața războiului. Din când în când, la poartă îi bat mușterii. Comenzile sunt uneori mari, de ordinul sutelor de rogojini.
Meșterul nu se plânge și sufletul i se umple de bucurie când oamenii îi apreciază munca și atunci când, în călătoriile sale pe la oraș, pe la copii, în Timișoara, mai zărește câte o doamnă venită la piață cu papornița.
Un meșteșug fără ucenici
Într-o altă gospodărie, la loc de cinste stau papornițele. Modele și mărimi diferite, toate sunt confecționate de Maria Năstase. A deprins meșteșugul de la tatăl său. Și-l amintește și astăzi cum pleca de acasă încărcat cu papornițe și străbătea ulițele satelor vecine pentru a le vinde ca să aibă ce le pune pe masă. „Era rău de tot“, spune cu regret în glas Maria Năstase. Vremurile acelea triste au lăsat ceva bun în urmă: taina unui meșteșug ce este astăzi dus mai departe. „Aveam zece ani când am învățat de la tata să fac papornițe. Nu e ușor. Și acum, la bătrânțe, când mâinile nu mai merg așa repede, pare și mai greu. Papornițele se fac pe mai multe strejuri, apoi trebuie să le înnozi, să le faci toartele, agățătoarele. Până la urmă, nimic din ce e frumos nu se face cu ușurință“, mărturisește Maria Năstase. Iar frumusețea papornițelor îi aduce clienți la poartă.
În fața războiului, în foșnetul papurei ce se modelează în mâinile meșterilor, gândurile zboară în toate părțile. Amintirile de ieri își fac loc printre grijile și regretele zilnice. O întrebare firească își tot caută răspunsul: oare este posibil ca astăzi, când cei tineri iau drumul orașelor, tainele confecţionării paporniţelor şi rogojinilor din papură, tradiția locului, să se piardă?
Meșterul popular refuză să accepte un adevăr crud și în lipsa ucenicilor își încântă clienţii cu papornițele și rogojinile sale.
