Pacientul este, de multe ori, pus pe drumuri între medicul de familie și medicii de specialitate din cauza unor neînțelegeri sau a lipsei de informare. Prescrierea de medicamente devine, în unele situații, un calvar pentru bolnav, care trebuie să umble după parafe și semnături ca să poată primi tratamentul.
Timp pierdut, multe drumuri, nervi și frustrare, cam acestea sunt situațiile prin care sunt nevoiți să treacă mulți dintre pacienți. Unii dintre aceștia afirmă deseori: „Medicul de familie nu vrea să-mi dea un anumit medicament“. Trebuie știut că există medicamente care se prescriu de către medicul de familie fără restricție pentru cazurile justificate medical, însă pentru anumite tratamente, fără scrisoare medicală, acesta nu poate face nimic. „Medicul, oricare ar fi specialitatea sa, nu prescrie decât în urma actului medical propriu. Eu nu prescriu medicamente pentru că a consultat colegul X sau Y și îmi trimite pe un bilețel ce trebuie să-i dau bolnavului. Singura comunicare între medicul de familie și medicul de altă specialitate care îl obligă pe medicul de familie contractual să prescrie o anumită schemă de terapie este scrisoarea medicală“, a spus dr. Dalida Mosorescu, medic de familie.
Modul în care este scris diagnosticul este foarte important
Medicamentele prescrise de medicul de familie sunt clasificate în norme: cele marcate cu o steluță necesită scrisoare medicală, cele cu două steluțe au nevoie de protocol, iar cele cu două steluțe și # se prescriu pe rețetă, adică majoritatea dintre acestea sunt compensate 50 la sută, au prețuri mai mari și trebuie să fie un singur medicament pe rețetă, nu mai multe. Diferența o poate face inclusiv modul în care este scris diagnosticul. Dacă acesta nu este scris de medicul specialist exact așa cum figurează și în protocolul terapeutic, atunci medicul de familie nu poate prescrie rețeta. „De exemplu, este un medicament pentru tulburări de memorie care este pe protocol terapeutic, iar dacă la mine vine pacientul trimis de neurolog cu diagnosticul «sindrom deteriorativ vascular» eu nu pot prescrie acel medicament pentru că diagnosticul nu se încadrează în protocolul terapeutic. În protocol sunt trecute tulburările neurocognitive, demențe vasculare și senile și tulburările de memorie, dar pe hârtia pacientului nu scrie așa ceva. Așa că pacientul este nevoit să se întoarcă la neurolog. Au fost situații în care bolnavul a revenit la mine și mi-a spus că «a zis domnul doctor că este același lucru». Îi arăt omului că în protocol nu scrie așa ceva. Eu știu că, de fapt, medicul neurolog respectiv se referă la aceeași patologie, dar dacă acesta este protocolul trebuie să te încadrezi în el. Eu nu pot să dau medicamentul pentru că după aceea vine Curtea de Conturi și CAS și îmi impută rețeta“, a explicat doctor Dalida Mosorescu.
Așa se face că pacientul, uneori cu demență dacă este vorba de tratamente din sfera neurologie, trebuie să se plimbe între cabinetele medicale. „Pacientul are de suferit de pe urma faptului că este minge de pin-pong între mine, ca medic de familie, și medicul specialist. Eu trimit de multe ori pacientul cu protocolul printat ca să fie clar. Toți trebuie să înțelegem că pacientul este în centrul sistemului, că noi existăm și trăim de pe urma lui, că bolnavul trebuie rezolvat în așa fel încât să înțeleagă ce i se întâmplă. Nu vine omul după internare în spital și spune că nu a înțeles nimic și te roagă să îi explici. Se întâmplă asta pentru că, în loc să se stabilească niște norme și proceduri clare cu ce trebuie să facă fiecare, lăsăm loc de interpretare. Ordinul se execută nu se discută. Dar dacă legea lasă loc de interpretări vor fi mereu supărări în detrimentul bolnavului“, a adăugat medicul de familie.
Nu medicul de familie dă adeverință cu „apt pentru sport“
Și în cazul eliberării de adeverințe apar neînțelegeri. Foarte multe persoane sunt nemulțumite de faptul că medicul de familie nu vrea să elibereze adeverința pentru orele de educație fizică. „Adeverința pe care să scrie «apt pentru sport» se eliberează în urma probei de efort pentru care îți trebuie, de exemplu, bicicletă medicinală. Sunt anumite dotări pe care medicul de familie nu le are în cabinet. Îndreptățiți să dea această adeverință sunt cei de la medicina sportivă sau de la medicina muncii“, a mai spus Dalida Mosorescu.
Medicul de familie poate elibera o adeverință medicală cu mențiunea: „Sănătos clinic la momentul consultului. Nu este în evidență cu boli cronice sau neuropsihice“.
„Medicul de familie nu are dreptul să elibereze adeverință cu apt de muncă“
Aceleași probleme se întâlnesc și în cazul adeverinței cu mențiunea „apt de muncă“ necesară pentru angajare. „Medicul de familie nu are dreptul să elibereze adeverință cu apt de muncă și este o lege în acest sens, Legea nr. 53/2003 din codul muncii republicat art. 27. Bifa de apt de muncă se pune numai de către medicul de medicina muncii. Fiecare angajator, conform acestei legi, are obligația de a asigura la angajare examenul complet al angajatului“, a explicat medicul de familie.
Pentru anumite tipuri de angajări, medicul de medicina muncii poate solicita medicului de familie adeverință sau scrisoare medicală care să ateste starea de sănătate a viitorului angajat. „Sunt cazuri în care medicul de medicina muncii cere această adeverință de boli cronice de la noi. Dacă este vorba despre un pacient hipertensiv cu o hipertensiune controlată terapeutic și fără fenomene de cardiopatie ischemică vizibile pe o electrocardiogramă, medicul de medicina muncii nu poate vedea aceste probleme. Eu am obligația să scriu pe o adeverință toate diagnosticele cu care îl am în evidență pe pacient. Nu se poate ca persoana să ia în fiecare lună tratament pentru hipertensiune și să vrea să primească adeverință pe care să scrie clinic sănătos“, a completat doctor Dalida Mosorescu.
Adeverința de boli cronice este taxabilă pentru că nu face parte din pachetul de bază, cum face parte cea de intrare în colectivitate pentru copil. Aceasta are un preț diferit, de la un cabinet la altul, iar angajatorul are obligația să-i deconteze viitorului angajat acești bani odată ce i se prezintă chitanță.
„Cine să bage cardul în cititor și să tasteze PIN-ul, persoana decedată?“
Medicul de familie nu are cum să emită certificat constatator al decesului în weekend. Acesta se emite la 24 de ore de la ora decesului, însă, în weekend, Sistemul Informatic Unic Integrat al Asigurărilor Sociale de Sănătate în care medicii de familie trebuie să lucreze obligatoriu nu acceptă servicii medicale, iar medicului nu i se decontează nimic. Legea spune că în weekend și în perioada sărbătorilor legale, ambulanța este cea care trebuie să dea certificat de deces. Practic, trebuie ca rudele să sune la 112. „În afara programului contractat cu Casa de Asigurări nu am posibilitatea legală de a raporta decesul în programul în care obligatoriu se lucrează. De multe ori, medicul merge și constată decesul și dă acest certificat fără să i se deconteze ceva. În plus, și atunci când suntem în timpul programului apar erori. De exemplu, o colegă a întâlnit următoarea situație: când a încercat să valideze serviciul la domiciliu, răspunsul a fost: «eroare, serviciul nu a fost semnat cu cardul». Cine să bage cardul în cititor și să tasteze PIN-ul, persoana decedată? Sunt erori legislative care trebuie rezolvate. Trebuie să existe bază legală pentru orice“, a conchis doctor Dalida Mosorescu, medic de familie.
