14.5 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljCorcova de altădată - Conacul pe care îl visa Marcel Proust

Corcova de altădată – Conacul pe care îl visa Marcel Proust

Localitatea Corcova, din județul Mehedinți, e locul în care, cu un secol în urmă, parfumul salcâmilor și podgoriile cu struguri aburiți de brumă l-au cucerit pe prințul Anton Bibescu. Era colțul de lume pe care îl căuta de fiecare dată când tumultul vremilor îl ostenea și în care și-a ridicat un conac. Timpul a trecut și clădirea nu mai are nimic din frumusețea de altădată.

Născut într-o familie veche de boieri, Anton Bibescu, avocat, diplomat și scriitor, era îndrăgostit de Corcova. Bibeștii dețineau în acest colț al Olteniei peste 2.000 de hectare de pământ. Și-au ridicat un conac și pe la 1920 au înființat plantații de viță-de-vie nobilă. Corcova a devenit în scurt timp locul preferat de Anton și Marta Bibescu pentru petrecerea vacanțelor. Moda era ca vara să stai la moșie și iarna să-ți cheltuiești banii în capitalele Europei, așa că odată ce florile umpleau dealurile, calești trase de cai îl aduceau pe Anton Bibescu la conacul de la Corcova.
Astăzi, vechiul conac oferă o imagine dezolantă. Situat în centrul satului Corcova, la umbra unor arbori falnici, nimic nu mai amintește de frumosul conac, loc de refugiu, unde Anton Bibescu își redobândea echilibrul trupului și al sufletului, pentru a porni din nou, cu nebănuite avânturi, pe valurile învolburate ale vieții. La geamuri nu au mai rămas decât ramele din lemn, ușa a fost de mult scoasă din țâțâni. În încăperile mari, pe podeaua din lemn, stau mormane de bucăți desprinse din pereți sau din țiglă. Colțul de paradis în care se refugia prințul Anton Bibescu este o ruină cufundată în uitare.

Au rămas doar poveștile

Primăverile cu parfum amețitor de flori pe care prințul le considera numai ale acestui pământ și pe care credea că nu le va mai întâlni nicăieri, dar și toamnele Corcovei, când Anton Bibescu trăia clipe de rară fericire privind întinsele podgorii copleșite de rod, aparțin trecutului înfloritor al conacului.
Astăzi, nici o trăsură nu mai oprește în fața conacului ajuns ruină. De mult, tare de mult, pare să se fi auzit ultima dată zgomotul ritmic al cailor care îl purtau pe Anton Bibescu pe culmile dealurilor Corcovei, pentru a-și încărca sufletul cu tulburătoarele minuni plăsmuite de Marele Creator.
Tot în vremuri de demult s-au deschis ușile conacului pentru a-l primi pe Nicolae Titulescu. În acest loc unic din lume, după cum îl considera Anton Bibescu, și-a găsit inspirația și Mihail Sebastian. Prozatorul și dramaturgul era condamnat la domiciliu forțat, iar Anton Bibescu a făcut toate demersurile pentru a i se permite lui Mihail Sebastrian să locuiască în conacul de la Corcova. Acolo a petrecut luni de neuitat, timp în care a scris piesa de teatru „Steaua fără nume“, intitulată inițial „Ursa Mare“.
Despre conac și împrejurimile sale s-a dus vestea până în Franța. Marcel Proust, bun prieten al prințului Anton Bibescu, își exprima, în scrisorile pe care i le trimitea acestuia, admirația față de aceste locuri, pe care și-ar fi dorit din tot sufletul să le cunoască: „Nume dragi, ca acela de Corcova, îmi erau atât de familiare și de apropiate ca Senlis și de o mie de ori mai dragi decât Bonnelles, și tremuram întruna să nu le văd în vreun comunicat și mă învinuiam că nu cunosc îndeajuns și altele pe care trebuie că voi le îndrăgiți și care sunt poate cunoscute prin amintiri de-ale tale, de-ale lui Emanuel, de-ale prințesei Bibescu. Cât de mult îmi sunteți în inimă în clipele acestea!“, îi scria Marcel Proust lui Anton Bibescu, care se afla la Corcova.
Timpul a trecut. Anton Bibescu s-a stins și urmele trecutului glorios s-au șters de mult. Nimeni nu mai este interesat de conac, doar o plăcuță amintește că este monument istoric, încă unul căzut victimă nepăsării și ignoranței.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS