La jumătatea distanţei dintre Târgu Jiu şi Novaci, într-un cadru natural de o frumuseţe rară, îşi duc traiul peste două mii de suflete. Sunt locuitorii comunei Muşeteşti, oameni mândri de obârşia lor şi harnici, care au reuşit să facă agricultură printre pietre.
Într-o zi călduroasă, pe un drum şerpuitor, acolo unde dealurile încep să îngemăneze cu munţii, pe câteva coline ajungem în comuna Muşeteşti, locul al cărui nume înseamnă în aromână frumos sau, de la numele dinastiei Muşatinilor după cum a scris B.P. Hasdeu în „Istoria critică a românilor“. Frumoasele privelişti scăldate în soare şi pline de verdeaţă sunt completate de oamenii primitori ai locului. Primul popas îl facem la primărie, să aflăm de la cel dintâi gospodar al comunei bune şi rele de prin partea locului. Gorjean sadea, primarul Ion Ciobea, gazda noastră, este mândru de istoria locurilor natale.
„Primul document de atestare administrativă a comunei Muşeteşti este din 1864. Comuna Muşeteşti se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 10.000 de hectare, având un număr de peste 2.000 de locuitori. Se află la 25 de kilometri de Târgu Jiu şi la 25 de kilometri de Transalpina. Este punctul de trecere de la Târgu Jiu la Transalpina, spre Sebeş în judeţul Alba şi spre Vâlcea. Numele comunei Muşteşeti vine de la Muşat, care a împărţit comuna în mai multe sate şi în fiecare sat s-a aflat câte un boier, de unde şi numele aşezărilor: Gămani, Bârcaciu, Grui, Arşeni, Stănceşti, Stănceşti-Larga şi Muşeteşti“, a spus Ion Ciobea, primarul comunei Muşeteşti.
Agricultură printre pietre
Pe colinele comunei stau semeţe case frumos îngrijite, cu curţi mari în care se întrezăresc solariile agricultorilor. Primarul Ciobea spune că zona este foarte bogată, cu oameni harnici, unde aerul şi apa spun totul despre localitate. „Este o minunăţie de frumuseţi, cu oameni destoinici care se ocupă cu agricultura, care au solarii, cultivă căpşuni, viţă-de-vie, dar şi cereale: grâu şi porumb“, a spus edilul localităţii.
Pe o stradă în pantă ajungem la Constantin Toma, unul dintre localnicii care cultivă pământul. Proaspăt pensionar, Constantin Toma povesteşte cum a fost convins de unul dintre fiii săi să facă agricultură ecologică. Fiul lui Constantin Toma, inginer electromecanic de profesie, şi soţia sa au muncit în străinătate mai bine de opt ani, s-au hotărât să se întoarcă pe meleagurile natale şi să-şi schimbe meseria cu pasiunea: agricultura.
„Am început cu roşii, apoi ardei, vinete şi mai apoi toate legumele. Avem solarii pe 1.500 mp şi o cultură de căpşuni, pe 2.000 mp pe care am înfiinţat-o anul trecut. E primul an de producţie. Ca să facem în această zonă, cu pietre, agricultură am adus pământ din altă parte, în special de la Jiu, pe care l-am amestecat cu gunoi şi am realizat cultura. Deocamdată, toţi banii pe care-i obţinem îi reinvestim. Mai greu este cu piaţa de desfacere pentru că atunci când mergem pe piaţă toţi cumpărătorii zic că nu e marfă de Muşeşteşti, că e marfă din afară. Pentru că noi am încercat să le dăm produse cât mai frumoase şi cât mai ecologice, ei cred că este marfă de export. Nu folosim îngrăşăminte deloc, pentru că băiatul meu vrea să meargă pe bio. Şi ca să ne încadrăm la asta trebuie ca timp de câţiva ani de zile să folosim numai îngrăşăminte naturale, gunoi de grajd“, a spus Constantin Toma.
Lemnul din Muşeteşti ajunge şi la export
Aflăm de la gazda noatră că, în afară de cultivarea pământului, oamenii din Muşeteşti îşi desfăşoară activitatea şi la cele patru gatere care se găsesc pe raza comunei. După câteva minute de mers printre casele frumos îngrijite ajungem la un gospodar la comunei care a pornit de la un mic atelier de tâmplărie, iar acum are trei gatere. Pentru că el nu este acasă, ne întâmpină cumnatul patronului, un bărbat tânăr, vesel şi foarte glumeţ. Cu un zâmbet larg, Constantin Bujiu ne povesteşte că acum şapte ani au plecat de la un gater.
„Avem 16 oameni angajaţi. Toţi salariaţii suntem din comună. Doi sau trei fac naveta din comunele vecine. Muncim mult, dar nu ne plângem pentru că vindem atât la intern, cât şi la extern. Am ajuns la trei gatere“.
Apicultura ca pasiune
Şi pentru că în Muşeteşti sunt apicultori, poposim în livada lui nea Ion, care a lucrat la Uzina Mecanică Sadu şi de când s-a pensionat s-a dedicat pasiunii pentru apicultură, dobândită în urmă cu 30 de ani, când tatăl său i-a dat vreo doi stupi. „Aveam un coleg care m-a ajutat, că el avea de mai mult timp stupi. Pentru că tata s-a prăpădit înainte ca eu să mă apuc de apicultură. Nu este o afacere. De exemplu, anul trecut am băgat 500 de kilograme de zahăr, pentru că a fost un an prost, dar nu pot renunţa la cei 45 de stupi. Anul ăsta pare un an bun. Citesc mult despre albine şi despre beneficiile produselor obţinute din stupină. Inclusiv veninul de la albină este bun. Nu mai vorbesc de miere, de propolis sau de ceara curată obţinută“.
Primarul Ion Ciobea spune că, fiind o zonă cu mulţi salcâmi, aici vin apicultori şi din alte părţi ale ţării. „Avem o zonă frumoasă de salcâmi şi vin şi apicultori din zonele vecine cu stupii aici“.
Monumente şi credinţă
Comuna Muşeteşti este renumită nu numai prin frumuseţea locurilor sau hărnicia oamenilor, ci şi prin monumentele istorice ce stau ca mărturie a vremelniciei credinţei pe aceste meleaguri. Viceprimarul Luchian Drăghici ne conduce să descoperim frumuseţea unui astfel de monument care este Biserica din Larga, construită în 1730, cu hramul „Sfinţii Îngeri“. Din strămoşi se spune că această bisericuţă a fost construită de Gherghina Vrăjitoarea din lemne de stejar din „Poiana lui Păsăroi“. În prezent, în biserica declarată monument arhitectural se ţin slujbe.
În 1751, în satul Muşeteşti s-a construit altă biserică din lemn – „Sfinţii Îngeri din Cimitir“. „Monumentul istoric «Sfinţii Îngeri din Cimitir» reprezintă şi piatra de hotar a comunei Muşeteşti. În interior există o piatră rotundă, chiar în naos, lângă peretele din partea stângă. Biserica aceasta constituie o mărturie în întregul ei. A fost consolidată fundaţia, legătura de lemn, s-a renovat acoperişul cu şindrilă, aşa încât să păstrăm şi pentru generaţiile viitoare mărturia trecutului acestei aşezări“, ne spusese Ion Ciobea înainte să mergem să vizităm bisericile.
Pentru că oamenii locului sunt îndreptaţi spre credinţă, în satul Stănceşti se recondiţionează pictura Bisericii cu hramul „Sfinţii Constantin şi Elena“, de către echipa lui Constantin Duvac, gorjean de loc, fost profesor de matematică şi absolvent al facultăţii de arte, secţia iconografie. Acesta, cu multă migală, aplică vopselele pe bază de apă pe pereţii trataţi pentru obţinerea unei fresce, care după cum spune artistul, speră să reziste peste 100 de ani.
Educaţia, o prioritate
„La Muşeteşti sunt munţi de oameni şi grădini de frumuseţe“, aşa îşi descrie Luchian Drăghici, viceprimarul comunei, locul natal, locul de unde a pornit şi s-a format ca dascăl şi unde a revenit apoi pentru a forma generaţii de elevi. În comuna Muşeteşti sunt cinci şcoli, unde învaţă aproximativ 240 de elevi, fără cei de la grădiniţă. „Există o şcoală cu clasele 1-8 la centru, în Muşeteşti, alta în Sârbeşti, modernizată de acum doi ani, şi câte una în satele Grui, Stănceşti şi Larga. Anul acesta la Grui au rămas doar preşcolarii, pentru că la clasele I-IV nu erau copii suficienţi, iar cei rămaşi sunt aduşi cu microbuzul şcolar la Şcoala Muşeteşti, din centru“, a spus viceprimarul.
Speranţa moare ultima
Există şi nemulţumiri în ceea ce priveşte nefinalizarea asfaltărilor în comună. „Să facă asfaltul şi în satul Larga. Să facă şi canalul de scurgere, că s-a infiltrat în fântână şi ne-am îmbolnăvit. I-am zis primarului să-i spună vecinului să-şi cureţe canalul, că e putere locală, dar nu a făcut-o. Noi vorbim şi e păcat că sunt oameni ai noştri şi ar fi buni gospodari şi cred că ar putea să muncească mai mult“, a spus un sătean.
Conducerea comunei ar dori să facă mult mai multe pentru consăteni, dar, după cum spune edilul, banii vin mai greu din finanţările europene. „Avem aducţiunea de apă de la 15 kilometri, care vine prin cădere şi din testele făcute lunar reiese că apa este mai bună decât cea plată. Acum avem apă prin cădere de zece ani, dar ca să fim asiguraţi că avem şi pe timp secetos, avem un proiect în derulare pentru canalizare. Proiectul de aducţiune de apă este pentru completarea necesarului de apă pe timp secetos. Mai avem în lucru proiectul pentru Baza sportivă tip II. Proiecte pregătite pentru accesarea banilor europeni sunt pentru un After School, cămin cultural, pentru toate drumurile din comună care mai sunt neasfaltate, pentru drumul forestier care merge în zona de munte. La capitolul proiecte stăm foarte bine. La accesat bani aşteptăm cu nerăbdare ca să-i primim şi cum speranţa moare ultima, sperăm să-i şi obţinem. Comuna are un potenţial turistic ridicat. În zona de munte sunt foarte mulţi cetăţeni care au conace – case de vacanţă şi sperăm să avem cât mai mulţi vizitatori în zonă“, a spus primarul din Muşeteşti.
În ciuda tuturor problemelor, locuitorii din Muşeteşti se consideră însă norocoşi, pentru că reuşesc să se întreţină foarte bine, au venituri bune şi au nivel de trai ridicat. Şi toate astea pentru că muncesc, chiar şi cei care au ieşit cu pensii bunicele de la Uzina Mecanică Sadu. În comuna Muşeteşti nu există decât şapte persoane cu ajutor social, iar acestea sunt vârstnici care au rămas singuri.
Pornim pe drumul proaspăt refăcut spre Crasna, admirând dealurile cu pomi fructiferi, pădurile de conifere şi în zare culmile Parângului, cu gândul de a reveni pe aceste meleaguri pitoreşti.
