La sfâșitul acestei săptămâni, între 5 şi 7 iunie, se va desfășura în cadrul natural al Platoului „Stejari“ din localitatea vâlceană Horezu, a 45-a ediție a Târgului Internațional de Ceramică „Cocoșul de Hurez“, unde şi-au anunţat participarea aproximativ 100 de meșteri populari din România și din străinătate. Ceramica de Horezu este înscrisă pe listele patrimoniului UNESCO, alături de Mănăstirea Hurezi.
Meşteşug popular cu rădăcini adânci pe aceste meleaguri, olăritul a devenit emblema localităţii Horezu, iar această tradiţie face cunoscută localitatea în ţară şi peste hotare. Târgul „Cocoşul de Hurez“, manifestare tradiţională dedicată acestui străvechi meşteşug, a ajuns anul acesta la cea de-a 45-a ediţie.
Povestea Târgului de ceramică „Cocoşul de Hurez“ începe în vara anului 1971 pe malul bătrânului Alutus, atunci când organizatorii Festivalului de folclor „Cântecele Oltului“ au avut harul să adauge la această sărbătoare a cântecului, jocului şi portului popular, sărbătoarea lutului, a lutului care prinde viaţă în mâinile fermecate ale meşterilor olari.
Începând cu 1974 (a IV-a ediţie), târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – parcul de la stejarii seculari – oferind fiecărui participant spaţiu pentru a-şi expune lucrările. Prin invitarea la târg a olarilor din celelalte centre româneşti, maghiare şi săseşti se realizează o foarte bună viziune de ansamblu a olăritului contemporan.
Galeria de artă populară contemporană ce funcţionează în sălile Casei de Cultură „Constantin Brâncoveanu“ din Horezu acumulează an de an „recolta valorică“, constituindu-se, asemenea târgului, într-o corabie salvatoare a unui meşteşug multimilenar.
Târgul ceramicii populare româneşti „Cocoşul de Hurez“ reprezintă un eveniment de primă mărime din calendarul anual al culturii naţionale. Târgul găzduieşte în fiecare an, sub umbra stejarilor seculari din satul de vacanţă „Stejari“, festivalul culorilor şi compoziţiilor plastice transpuse în lutul reînviat de mâinile fermecate ale meşterilor olari.
Sosiţi din toate centrele active din ţară, olarii alcătuiesc, prin alăturarea la târg a roadelor muncii şi inspiraţiei lor, un tablou complet al fenomenului olăritului contemporan. Acest fenomen atrage an de an mii de cunoscători şi admiratori ai autenticului românesc, ai tradiţionalului adus la nivel de artă, oameni care ştiu să distingă valoarea acestui vestit meşteşug. Pornind de la tradiţia străvechilor târguri de Moşi, această manifestare se constituie ca o frescă a creaţiilor meşteşugarilor lutului din România.
Seriozitate, migală, fineţe şi bucurie, dibăcie şi lumină
Maria-Diana Popescu şi Ion-Gabriel Dogaru sunt doi tineri ceramişti care au curajul de a transcrie poveştile copilăriei lor în lut reavăn, curat. Sunt doi tineri inimoşi, îndrăgostiţi de frumos, înarmaţi cu răbdare, pricepere şi mult, mult entuziasm. Sunt doi tineri minunaţi, de care te îndrăgosteşti încă de la prima vedere. Te îndrăgosteşti nu numai de ei, ci, mai ales, de ceea ce nasc mâinile lor: farfurii, căni, tablouri, ulcioare şi altele asemenea.
„Când le priveşti creaţiile, o lumină caldă, diafană îţi umple sufletul, un zâmbet apare pe cerul inimii, ca soarele, în înalt, primăvara. O primăvară, în tot şi în toate. Lutul care prinde viaţă în aceste mâini dibace îşi spune povestea cu seninătate, racordându-se la filonul nestăvilitei tinereţi şi noutăţi, la tradiţie şi autenticitate. Sper ca lutului acesta frământat şi decorat din condei sigur, într-o armonie de culori ce numai la un curcubeu poţi regăsi, ars în cuptor precum aurul în topitoare, spre a se naşte spre încântarea ochiului, să i se acorde mai multă atenţie, să fie pus mai bine în valoare. Căci el singur toarce povestea înainte, povestea sufletului modelatorilor săi, cu toată nobleţea sa, iubitor de farmec şi autentic românesc: motive de inspiraţie zoomorfă (cocoşul, fluturele, rândunelele, coada de păun), vegetală (pomul vieţii, spicele de grâu, frunze, flori, vrejuri) şi geometrică (cercuri, spirale, linii concentrice, linii curbe, linii drepte, linii frânte, punctul). Motive ce se regăsesc cusute – unele dintre ele – pe fotele şi pe iile ce alcătuiesc costumele populare ori sculptate în lemnul porţilor primitoare ale caselor sau ale bisericilor de lemn din zonă. Veniţi şi veţi vedea! Veniţi spre a vă încânta auzul cu balada minunată a lutului românesc! A lutului vâlcean!“, ne îndeamnă Nicoleta Enculescu, licenţiată în Filologie şi Teologie Ortodoxă, masterandă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, specializarea comunicare şi comuniune eclesială în spaţiul ortodox.
