Secția de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei vine în întâmpinarea publicului, alături de piesele în cadrul Salonului Național de Restaurare, cu două expoziții inedite din colecția instituției: „Manuscrise româneşti“ și „Istoria, la feminin“.
O incursiune interesantă în timp este propunerea pe care Muzeul Olteniei o face publicului prin intermediul celor două noi expoziții. „Istoria, la feminin“ este o trecere în revistă a evoluţiei modei feminine, cu deosebire a celei din secolul al XVIII–lea şi până în secolul XX, când au avut loc transformări spectaculoase în ceea ce priveşte modul de concepere şi prezentare a toaletelor feminine.
Este cunoscut faptul că statutul femeii a variat considerabil de la o epocă la alta, de la o societate la alta. Principalele ocupații ale sale erau treburile casnice – gătitul, confecționarea hainelor și creșterea copiilor. Femeile erau văzute ca inferioare bărbaților, biserica le învăța să fie ascultătoare și supuse taților și soților. Până în anul 1800, femeile se îmbrăcau ca în Bizanț, iar expoziția de la Muzeul Olteniei aduce în fața publicului vizitator trei astfel de modele de rochii, elegante, cu broderii la mâneci și guler, executate manual, cu fir aurit.
După această perioadă, moda feminină începe să fie dictată de Paris, Londra sau Viena. Noile coafuri, mănușile, penele, evantaiele, apa de toaletă, perucile sau meșele, umbrelele își intră definitiv în drepturi. Femeile erau mult mai motivate decât bărbații să accepte, ba chiar să impună modernitatea.
Sub influența modului de viață occidental se va realiza treptat transferarea interesului de la un univers strict casnic la cel social, femeia „iese în lume“, iar rolul ei în viața mondenă devine esențial. Doamnele învață să danseze cu profesori străini, își trimit fetele la pension. Educația, emanciparea femeilor din elita românească datorează mult școlii publice, dar și studiului individual, sprijinit și încurajat de familie.
Lumea bună din Cetatea Banilor s-a aliniat noilor tendințe de la acea vreme. Un exemplu în acest sens îl constituie ținutele de protipendadă expuse inevitabil în locul preferat de promenadă, Parcul „Bibescu“. După ce coborau tacticos din trăsură, pe aleile pietruite, doamnele încorsetate, cu rochii vaporoase, care aproape măturau pământul, își supravegheau odraslele. Nu le lipseau nici mănușile de piele fără degete, dar lungi până la cot, pălăriile cu boruri largi, ornate cu flori sau păsări. Purtau pe față voalete de mătase, iar în picioare – ghete cu tocul și carâmbul înalte.
„Istoria, la feminin“ reunește câteva piese care amintesc de acele vremuri. Broderii, umbrele de soare de epocă, evantaie, corsete din catifea, ce subliniau talia subțire a tinerelor domnișoare, poșete etalate la balurile din casele boierești, toate își găsesc locul în sala de expoziție.
Nu numai plimbările prin parc constituiau prilejul excelent de etalare a ținutelor. Balurile și întâlnirile de salon ofereau ocazia doamnelor să îmbrace ținute elegante, inspirate de moda occidentală. În sala expozițională vine să recreeze un colț dintr-un salon de altădată o masă de cărți de joc și un scaun tapițat cu mătase ce își găsea locul odinioară în casa familiei Romanescu.
Anii trec, moda se schimbă. Tendințele începutului de secol XX sunt punctate în expoziție prin câteva schițe de rochii, corsete, pălării și poșete, ce fac parte din colecția „Maria Tănase“.
Obiecte de patrimoniu
Pentru prima dată sunt expuse la Muzeul Olteniei și manuscrise din secolele XVII – XIX din Ţara Românească, cele mai multe dintre ele fiind donate de omul politic Mihail N. Săulescu (1861-1929), dar și din vechiul fond al muzeului craiovean, constituit în perioada interbelică.
„Dintre cele mai importante obiecte de patrimoniu expuse menţionăm manuscrisul de la sfârşitul secolului al XVII–lea, care, pe lângă pildele lui Esop, cuprinde Letopiseţul Cantacuzinesc cu titlul «Istoria Ţării Rumâneşti de cându o au descălecat pravoslavnicii creştini», continuă, de asemenea, cu istoria domniei lui Constantin Brâncoveanu de Radu Greceanu şi cronograful lui Mihail Moxalie, intitulat «De-nceputul lumii de-ntăiu», singurul manuscris de acest gen, copiat pe teritoriul ţării noastre şi cunoscut până în prezent.
Alt manuscris important este cel care a aparținut Mănăstirii Curtea de Argeș și a fost copiat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, un Letopiseț cantacuzinesc, de la întemeierea scaunului domnesc de la Curtea de Argeș până în 1653.
Sunt expuse pomelnice de la Biserica Hagi Enuș, un manuscris de la începtul secolul al XIX-lea, dar și un pomelnic al Mănăstirii Obedeanu din 1826.
Copiștii care realizau aceste manuscrise le traduceau din limba greacă sau slavonă pentru a fi cunoscute și de celelalte persoane care nu cunoșteau aceste limbi“, a precizat Valentina Popescu, muzeograf Secția Istorie -Arheologie de la Muzeul Olteniei.
Manuscrisele conțin și rețete culinare sau medicale, calendare, „Calindar pe 112 ani scos din mai multe cărți“, în paginile căruia se regăsesc desene cu semnele zodiacale și diferite însemnări despre fiecare zodie, condici de venituri și cheltuieli ale prăvăliilor de la 1728, tratate internaționale, dar și texte bisericești.
Cele două expoziții vor putea fi vizitate până la începutul lunii februarie 2015.
