http://www.youtube.com/watch?v=vQ41v-nQfJA
Craiova este în aceste zile capitala mondială a poeziei. A doua ediție a Festivalului Mondial de Poezie „Mihai Eminescu“, care se desfășoară în perioada 16-18 septembrie, reunește 40 de poeți din tot atâtea țări. Creatorii versurilor au venit, după cum menționa marele poet Nicolae Dabija, „să reabiliteze scrierea poeziei mondiale“ şi să-și îndeplinească menirea „de apărare a demnității umane“, după cum a punctat Justo Jorje Padron, membru de onoare al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu“.
La început a fost cuvântul…
„La Craiova, vocea poeților se face auzită“, nota Michael Harlow din Noua Zeelandă, menționând că acest lucru i-a creat o bucurie imensă. Poezia, care în viziunea sa „animează, dă viață sufletului, căci cum am putea explica altfel cât de misterioasă este lumea și noi înșine“, va trăi întotdeauna, căci este „muzicalitatea minții“.
Creatorul ei va continua să umple pagini albe, croind un viitor frumos lumii. „În urmă cu ceva timp, am participat la Vatican, la o conferință intitulată «Credință și știință», și Papa Benedict al XVI-lea m-a aplaudat atunci când am spus că au viitor țările care au credință în Dumnezeu. Ca să parafrazez, aș spune că viitor au țările care au mai multă poezie. Poemele care se scriu astăzi în România sunt chemate să reabiliteze scrierea poeziei mondiale. Ea ne unește aici, la Craiova. Când Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, le-a făcut cu ajutorul cuvântului potrivit, al versului. Îmi spunea Bartolomeu Anania că Biblia este alcătuită din versuri în proporţie de 70 la sută. Dumnezeu vorbește în versuri și probabil se recunoaște în unii oameni care scriu și ei versuri“, a menționat Nicolae Dabija.
Creatorul are harul dumnezeiesc, puterea de a schimba oameni, de a-i face mai buni. Are nevoie uneori doar de un semn divin pentru a le oferi celorlalți semeni frumosul. „Am avut un moment mistic în viață. El a declanșat actul creației poetice. Am descoperit poezia când aveam vreo 12 ani. Citeam Eminescu, Alecsandri. Mi se părea că aceste poezii nu sunt scrise de niște oameni, ci de zei. Iată, pe o câmpie pustie în preajma satului, la un moment dat, în fața mea a căzut o pană. Și mi-am imaginat că este o pană de înger. Am ridicat acea pană, m-am dus acasă. Îmi închipuiam că pot să scriu cu o pană de înger. I-am pus o mină de creion în vârf și am scris o primă poezie. Păstram acea pană între cărți. Când voiam să scriu versuri sau când mi se cerea să scriu o poezie la școală, luam pana. Am descoperit, mai târziu, că era o pană obișnuită de gaiță. Dar le spun poeților tineri: să scrieți cu pene de înger și veți reuși. Eu cred că am avut noroc de o pană de înger cu care mi-am scris poemele și cu care le scriu în continuare. Îmi imaginez că atunci când iau un pix, e mult mai mult decât atât și poezia vine singură, se așterne singură pe file“, povestește Nicolae Dabija.
„Poezia este chiar viața“
Craiova dă glas poeziei mondiale, creionând cel mai frumos tablou al cuvântului adunat în rime. Cerurile, călătoriile i-au fost călăuză în lumea poeziei și lui Mend-Ooyo Gombojav, câștigătorul Marelui Premiu pentru Poezie acordat de Institutul Cultural Român la Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu“ de la Craiova.
„M-am născut în stepa sălbatică. Am crescut ca un copil al unei familii nomade. Atunci când eram copil, călătoream către zări fără sfârșit. Tânjeam după un loc al miracolelor și al necunoscutului pe care să-l descopăr și să-l înțeleg. În aceste vremuri, dorindu-mi să obțin astfel de miracole cu ajutorul imaginilor din mintea mea, am fost introdus în lumea poeziei. Nu știam cum aș putea face acest lucru, dar vreme îndelungată mi-am ghidat propria caravană să meargă înainte cu melancolia ei stranie. Fără sfârșit erau cerurile, fără sfârșit călătoriile. Ele au fost cele care mi-au servit drept călăuză“, a precizat Mend-Ooyo Gombojav din Mongolia. Ca un paradox, deși „poezia încă nu este calea dominantă a existenței, a vieții, ea este chiar viață. Este exact ca o femeie. Dacă femeia nu există, nu există nimic pe lume, de aceea îi acord o mare importanță. Este refugiul omului atunci când a pierdut totul“, a precizat Amadou Lamine Sall din Senegal, distins cu Premiul Special pentru poezie în cadrul Premiilor anuale ale Academiei Internaționale „Mihai Eminescu“ desfășurate în cadrul festivalului.
Zile pline de poezie
Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu“ continuă astăzi cu Simpozionul Internațional „Poezia în era internetului“ la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman“, de la ora 10.30. De la ora 12.00, la Colegiul Național „Frații Buzești“, se va desfăşura un recital poetic. De la ora 17.00, va avea loc, tot la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman“, lansarea „Antologiei Poeziei Universale de astăzi“ și a lucrărilor „Fereastra cu oglindă“ de Nedeljko Terzic, „Nori mari“ de Veaceslav Samoșkin și „În fiecare, doar un suflet“ de Sreten Perovic.
