16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalTrecerea lui Eugene Ionesco prin cetatea Banilor

Trecerea lui Eugene Ionesco prin cetatea Banilor

Eugene Ionesco, scriitor francez de origine română, s-a născut la Slatina și și-a petrecut copilăria în Franța, pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale și universitare. În Cetatea Banilor, la Colegiul „Carol I“ tânărul Ionesco și-a susținut examenul de bacalaureat.

Povestea revenirii în România nu este una fericită. Tatăl lui Eugene Ionesco, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. Pe când avea patru ani, scriitorul de mai târziu își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. Se va întoarce pe meleaguri mioritice împreună cu mama sa, care avea să afle că soțul pe care îl crezuse mort pe front trăiește. Ba, mai mult, constată că acesta a divorțat și s-a recăsătorit. Drama destrămării căminului i-a afectat pe Eugene Ionesco și pe sora sa. Mama sa a pierdut custodia copiilor, iar ei au rămas la tată, în România. Așa ajunge tânărul Eugene Ionesco să frecventeze până în primăvara anului 1928 cursurile Liceului „Sfântul Sava“ din Bucureşti.
Dragostea pentru mama sa l-a călăuzit pe Eugene Ionesco până în ultimele clipe de viață, după cum reiese din testament său spiritual lăsat de scriitor posterității, care a fost publicat în revista pariziană „Le Figaro Litteraire“ a doua zi după moartea sa, survenită în 1994. „… Mama, care m-a crescut, era de o incredibilă tandrețe și plină de umor în ciuda faptului că fusese abandonată – după cum am povestit adesea – de soțul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris“.

Drumul spre Craiova

Revenind la elevul Eugene Ionesco, foaia matricolă completată la Liceul „Sfântul Sava“ din Bucureşti, așa cum sunt prezentate informațiile în lucrarea lui Marius Dobrin, „În căutarea memoriei“, menționa următoarele informații referitoare școlarul de atunci: „La profesiunea tatălui există menţiunea «avocat», el fiind deja din anii primului război mondial angajat ca inspector al Siguranţei. Câteva rubrici mai încolo găsim notat la religia mamei: «ortodoxă». Mama se numea Therese Ipcar şi era franţuzoaică.
Despre elev aflăm că a fost vaccinat pe 11 octombrie 1912, desigur la Paris.
Nu sunt menţiuni despre adresa exactă din Bucureşti din anii de liceu. Soren Olsen povesteşte că mama vitregă nu avea sentimente de iubire faţă de copiii soţului său şi astfel Eugene a părăsit casa tatălui în 1926“.
Tot foaia matricolă din clasa a VI-a ne indică faptul că Eugene Ionesco a fost corigent la limbile clasice: latină şi elină. Notele mici, istorie 5, matematică 4, limba germană 7, sunt o caracteristă a timpului privind exigența în învăţământ. Elevul Ionesco avea însă note de 9 la limba română, respectiv franceză, acest din urmă rezultat al anilor copilăriei petrecuți în Franța.
Ceea ce îl va conduce pe elevul Eugen Ionesco spre Cetatea Banilor este, se pare, mențiunea din dreptul rubricii frecvență, unde stă notat conform informațiilor publicate în lucrarea „În căutarea memoriei“, „puțin regulată“.
„Sunt consemnate absenţele, motivate sau nu, din anul respectiv: 18, respectiv 21. Pe foaia matricolă apare o însemnare importanţă marcată de ştampila Liceului „Sfântul Sava“ şi semnată de directorul G. Boţea: «în anul şcolar 1927-1928 a fost înscris în clasa VII clasică. Situaţia: Eliminat pentru absenţe nemotivate la 27 martie 1928».
Aşa se face că a ajuns să vină la Craiova spre a trece mai întâi examenul de clasa a VII“, notează Marius Dobrin.

Examenul de bacalaureat susținut la Colegiul „Carol I“

Arhivele Naționale păstrează documentul prin care Direcţia Generală a învăţământului Particular face cunoscut direcţiei Liceului „Carol I“ că a aprobat elevului Eugene E. Ionesco să dea examenul de absolvire a clasei VII, conform sistemului care permitea instruirea în particular şi validarea absolvirii printr-un examen pentru fiecare clasă în cadrul unei instituţii de învăţământ de rang corespunzător. Documentul are o ștampilă, care lasă să se distingă data de 25 aprilie 1928.
Eugene Ionesco promovează clasa a VII-a, în anul școlar 1928-1929, căci la finalul documentului apare inscripția „Situaţia în septembrie: Admis“.
Un alt document aflat în Fondul Liceului „Carol I“ 5/1928-1929 aflat la Arhivele Naționale Dolj se află o cerere adresată directorului liceului craiovean pentru a i se elibera diploma de bacalaureat. În plus, pe aceeaşi cerere există altă ştampilă semnată, de asemenea, de Ionesco, care atestă eliberarea diplomei cu numărul 15516/1064-302. Cererea este însoţită de recipisa achitării taxei corespunzătoare de 100 de lei la Administraţia financiară.
Cu diploma de bacalaureat emisă de Colegiul „Carol I“ Eugene Ionesco va pleca din Craiova pentru a-și continua studiile, urmând cursurile Facultății de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză.
În testamentul său spiritual, Eugene Ionesco trece în revistă aceste etape din viața sa consemnând: „Și mi-a făcut bine, dorind să mă distrugă, cea de-a doua soție a tatălui meu, Lola, care m-a dat afară din casă, provocându-mă, în acest fel, să mă descurc și să reușesc. Mi-au făcut bine profesorii de la Liceul Sf. Sava, care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat să-mi iau bacalaureatul într-un liceu de provincie, ocrotit de sora soției mele, Angela, care ținea o pensiune pentru liceeni (liceeni care, după câte știu eu, n-au reușit în viață). Vagabondând de la unul la altul, de la unii la alții, eu, cel fără adăpost, am acum unul din frumoasele apartamente din Montparnasse. Am mai fost, în sfârșit, ajutat câteodată de rude mai mult sau mai puțin îndepărtate, de către mătușa mea, Sabina, și mătușa mea, Angela, de către profesori care își imaginau că am geniu“.
Eugene Ionesco a avut într-adevăr geniu, scrierile sale fiind mărturii ale acestui fapt.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS