Arahide de pământ precum Viorica și Dăbuleni sau soiuri de fasoliță numite Aura sau Ofelia, precum și cartof dulce adus tocmai din Coreea de Sud vor crește alături de pepenii verzi de Dăbuleni. Fără apă însă, fără un sistem de irigații pus la punct, încet, dar sigur, orașul Dăbuleni se transformă în zonă deșertică. Degeaba luptă locuitorii să scoată milioane de lei din producțiile plantate pe nisipuri, Sahara Olteniei se întinde cu fiecare an care trece și fără un sprijin semnificativ de a înființa sisteme de irigații, toți acești oameni vor rămâne fără sursă de supraviețuire. Până și Stațiunea de cercetare din Dăbuleni este la un pas să rămână fără pământ, deși demarează proiecte importante, produce noi tipuri de culturi adaptate zonei, venite în salvarea locuitorilor acestui oraș care există prin agricultură.
Peste 12.000 de oameni au învățat că pământul le poate oferi sursa de venit sigură. Alte soluții nu au. La 75 de kilometri de Craiova și 40 de kilometri de Corabia, locuitorii din Dăbuleni sunt oameni simpli, muncitori și extrem de încrezători. Perspectiva deșertificării zonei din cauza încălzirii globale nu i-a speriat până acum, însă au ajuns în pragul în care se tem pentru copiii și nepoții lor. Au reușit până și în condiții extreme. Dacă sunt oameni care scot bani din piatră seacă, oamenii din Dăbuleni au învățat să facă bani din nisip. La Dăbuleni, indiferent de profesie ori pregătire, fiecare locuitor cultivă pepeni, care au ajuns cunoscuți în toată țara.
Trei soiuri de pepeni omologate, două de arahide, două de fasoliță
Sunt norocoși, orașul dispune de cercetători, de specialiști care permanent încearcă să le ofere soluții, să le pună la dispoziție noi soiuri experimentale. Cercetările pe solurile nisipoase au luat amploare încă din anul 1959, odată cu înființarea Centrului experimental în comuna Bechet, care a avut ca obiectiv principal valorificarea nisipurilor cu plante de cultură. Practic, acest centru a constituit actul de naștere al Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni. A căpătat în scurt timp responsabilitate națională de valorificare a nisipurilor din România. Combaterea eroziunii eoliene, fertilizare ameliorativă și irigare – desecare, elaborarea de tehnologii specifice de cultivare a cerealelor, plantelor tehnice, furajere, medicinale și legumicole, pomi fructiferi și viță-de-vie su fost printre prioritățile celor care muncesc la această stațiune. „Pentru stabilirea speciilor de plante, a soiurilor și hibrizilor care au o adaptabilitate bună la condițiile climatice specifice zonelor cu soluri nisipoase s-au studiat peste 200 de specii cu peste 2.000 de soiuri și hibrizi. Zona Călărași-Dăbuleni-Bechet-Daneți-Mârșani-Sadova era extrem de săracă, unde culturile erau foarte puține. Predomina vița-de-vie cultivată în șanțuri, așa încât rădăcina să fie la adâncime mare pentru a beneficia de apă. În rest, culturile erau foarte puține, și de aici și sărăcia. Cei care locuiesc în zonă cunosc faptul că de aici începuse migrația către zonele bogate, cu terenuri fertile. S-a dezvoltat treptat un bazin legumicol extraordinar. În preocupările cercetătorilor noștri s-a aflat crearea de soiuri la plantele specifice solurilor nisipoase, care sunt mai puțin pretențioase la fertilitatea solului și rezistente la secetă. Am reușit să omologăm trei soiuri de pepeni verzi: de Dăbuleni, Dulce de Dăbuleni și Oltenia. Apoi, am experimentat arahidele de pământ și fasolița, plante mai puțin pretențioase la apă. Am omologat astfel două soiuri de arahide: Viorica și Dăbuleni și două soiuri de fasoliță: Aura și Ofelia“, a povestit dr. ing. Aurelia Diaconu, directoarea Stațiunii de Cercetare Dăbuleni.
Batatul se simte în orașul Dăbuleni la fel ca în Coreea de Sud…
Despre Stațiunea de Cercetare a plantelor pe nisipuri de la Dăbuleni s-a aflat până în Cipru, Turcia, Franța, Coreea de Sud, China. Chinezii au venit să vadă cu ochii lor rodul pământului din Dăbuleni, li se părea uimitor cum nisipul dă rod. Cartof adus din Coreea de Sud s-a plantat în paralel la instituții de cercetare din Brașov și Dăbuleni. Deoarece batatul s-a comportat mult mai bine în Oltenia, decât la institutul din Brașov, coreenii au cerut ca în 2013 să se extindă colaborarea. „Coreenii au venit în urmă cu doi ani în țara noastră pentru o colaborare pentru mai multe specii, precum orez, soia, cartof dulce. Am reușit să obținem peste 30 de tone la hectar, aproape cât se obține și în Coreea sau în alte țări. Sperăm ca, în câțiva ani, batatul să fie o alternativă a pepenilor. Ar fi ideal să fie așa, deoarece prețul pepenilor, având în vedere cantitatea mare obținută, este din ce în ce mai mic, iar profitul pe măsură. Cel mai mare batat obținut la stațiunea noastră a avut 2,4 kilograme. Am vorbit deja și cu reprezentanți ai supermarketurilor craiovene care sunt extrem de interesați să cumpere de la noi cartof dulce și să renunțe la cel adus pe vapor din America sau Coreea“, a adăugat Aurelia Diaconu.
Prin încrucișarea mai multor soiuri de fasole, s-a obținut fasolița, extrem de rezistentă la secetă
Și fasolița a prins extrem de bine în stațiunea din Dăbuleni. Potrivit specialiștilor, fiind vorba de o plantă originară din Africa Centrală, este rezistentă la secetă și merge foarte bine în zonele secetoase. „Dispunem de o colecție însemnată de soiuri pentru diferite plante. Fasolița am obținut-o prin încrucișarea mai multor soiuri deja existente, plante care existau de zeci de ani în grădinile localnicilor. Este extrem de sănătoasă și căutată, are un conținut de 28% proteină. Fasolea, în momentul în care intervin temperaturi de 65 de grade la nivelul solului, putem vorbi de o producție calamitată. Când e cultivată pe nisipuri, fasolea dă producții de doar 500 kg/hectar. În schimb la fasoliță, în cercetare am obținut 3 tone /hectar, iar în cultură extinsă pe suprafețe mai mari, în jur de două tone la hectar. Experimentăm un proiect despre comportamentul plantelor medicinale pe nisipuri, în special salvia și levănțica, care-s iubitoare de căldură și puțin pretențioase la apă“, a spus directoarea Stațiunii de Cercetare Dăbuleni.
Cei 13 cercetători de la Dăbuleni riscă să rămână fără terenurile stațiunii
Din cei 70 de cercetători care lucrau în anii 1980-1990 la această stațiune, astăzi mai sunt doar 13. Sunt în total 110 angajați care trebuie să se ocupe de cele 3.016 hectare, dintre care 2.895 teren agricol de care dispune stațiunea. Lipsa personalului nu este însă singura problemă. În scurt timp, riscă să rămână fără teren. „Finanțarea unității noastre, ca și a celorlalte stațiuni de cercetare din țară, este inexistentă. În cercetare nu se mai investește, este lăsată la pământ… Singura noastră sursă de finanțare este din veniturile proprii obținute din producțiile de semințe pe care le obținem de pe terenurile pe care le avem în administrare. Conform Legii nr. 45/2009 modificată de Legea nr. 72/2011, ar trebui să primim finanțare de la bugetul statului… Acum ne mai lovim de altă problemă majoră. Ne aflăm în faza de inventariere a terenurilor pentru a fi predate conform Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România“, a adăugat cercetătorul. Au demarat toate demersurile necesare pentru a face cunoscut autorităților că pe o parte din aceste terenuri dețin investiții majore, proiecte cum ar fi cel de înființare a plantației de viță-de-vie derulat prin APIA. În 2013, au plantat 12,28 ha cu viță-de-vie. Valoarea investiției este de un milion de lei, realizată din venituri proprii, urmând să fie suportată în proporție de 75% din fonduri europene. „Deținem o colecție de 45 de soiuri de pomi fructiferi din speciile piersic, nectarin piersic, cais, cireș, vișin și o colecție de 50 de soiuri de viță-de-vie care contribuie la îmbunătățirea sortimentului din zona solurilor nisipoase, clasificate în soiuri cu struguri de masă, soiuri cu struguri pentru vinuri albe, soiuri cu struguri pentru vinuri roșii. Avem în vedere testarea unor arbuști fructiferi, vrem să încercăm pe viitor culturi de kiwi. Producem deja numeroase tipuri de căpșuni și ne dorim să cultivăm praz… Trebuie specificat însă că toate soiurile noastre, toate tehnicile realizate se bazează pe apă“, a adăugat Aurelia Diaconu.
S-a ales praful de sistemul de irigații, până și țevile au fost furate
De ce nu există sisteme de irigații la Dăbuleni, deși în perioada 2007-2009 s-a reabilitat sistemul de irigații Sadova-Corabia, prin bani luați de la Banca Mondială, costurile fiind de circa 27 de milioane de dolari? Pentru că nu a fost asigurată paza, iar sistemul de irigaţii a fost furat practic bucată cu bucată de hoţii de fier vechi. „La sfârșitul lunii mai am avut o dezbatere pe această temă cu factori de decizie județeni și locali. Unii au răspuns invitației de a veni, alții nu… Noi nu putem decât să tragem un semnal de alarmă legat de cât de importantă este apa, cât de importantă este funcționarea acestui sistem de combatere a secetei și deșertificării. Odată cu trecerea anilor, autoritatea acestui sistem s-a disipat foarte mult împărțindu-se în ANIF, SNIF, organizații ale utilizatorilor de apă și automat. Apoi, odată cu ridicarea subvenției la apă, fermierul a fost automat descurajat. Tot sistemul de irigații s-a distrus. Din cauza nefuncționării sistemului de irigat, cultivatorii au forat puțuri. Este inacceptabil însă, pentru că avem Dunărea care trece pe lângă noi, la doar șapte kilometri“, a concluzionat dr. ing. Aurelia Diaconu.
S-a ales praful de sistemul de irigații, până și țevile au fost furate…
Și reprezentanții Primăriei Dăbuleni mărturisesc că cea mai mare problemă a locuitorilor rămâne cea a sistemului de irigații. „Până la Revoluție, zona noastră arăta ca un rai, ca o imensă grădină, cu vii și pomi fructiferi. Din nefericire, s-a ales praful de sistemul de irigații, până și țevile au fost furate…“, a spus Tudor Vasile, viceprimarul orașului Dăbuleni. Jumătate din suprafața orașului Dăbuleni are sol nisipos, iar 30% din suprafața localității este deja scoasă din sistemul agrar. „Degeaba avem oameni muncitori dacă sunt vitregiți de aceste nisipuri. Soluția salvatoare ar fi ca sistemul de irigații să se pună la punct, iar oamenii să încerce să cultive soiuri noi care să le aducă profituri importante. Am discutat cu cei de la stațiunea de cercetare care doresc să inițieze cursuri pentru localnici pentru a-i învăța cum să cultive, de exemplu, cartoful dulce sau arahidele, care au sistem de înmulțire diferit. Pe de altă parte, pe viitor însă, oamenii trebuie să încheie contracte cu firme sau supermarketuri pentru că nu o să mai poată să stea la colț de stradă cu cartof dulce sau arahide… Apa este practic adusă până la marginea localității, canalul este în stare bună, însă se lovesc de costurile mari ale enegiei“, a adăugat viceprimarul orașului Dăbuleni.
Stațiunea Dăbuleni – recunoscută internațional
Stațiunea de cercetare Dăbuleni a înființat câmpuri experimentale în diferite zone ale țării precum: Deveselu (Mehedinți), Ivești (Galați), Însurăței (Brăila), Rusetu (Buzău), Valea lui Mihai (Bihor) și a colaborat cu Stațiunea didactică a Universității din Craiova și cu Institutul Delta Dunării – Tulcea. Rezultatele de cercetare obținute de cercetătorii acestei stațiuni au constituit subiectul unui număr foarte mare de referate și comunicări științifice interne și internaționale. Stațiunea Dăbuleni are relații de colaborare internațională cu institute de cercetare din China, Spania, Egipt, Palestina, R. Moldova și este solicitată pentru asistență tehnică pentru luarea în cultură a unor importante suprafețe cu soluri nisipoase din Botswana.
11 ferme în stațiunea Dăbuleni
Stațiunea deține o suprafață de 3.000 ha, dintre care 565 ha cu viță-de-vie, 290 ha cu pomi fructiferi și 1.959 ha arabil. Activitatea de dezvoltare se desfășoară în cadrul a 11 ferme: patru ferme viticole, trei ferme pomicole, o fermă legumicolă și trei ferme culturi de câmp.
