Şi în acest an, tinerii care au crescut în centre de plasament şi au împlinit 18, respectiv 26 de ani, în cazul celor cu studii superioare, trebuie să se descurce pe cont propriu. În Dolj, într-un singur an, 22 de tineri au părăsit sistemul instituţionalizat. Doar 26 de tineri au primit o locuinţă socială, însă trăiesc în camere cu igrasie, cu instalaţie sanitară şi electrică deteriorate, cu datorii care le depăşesc veniturile, mulţi au probleme de sănătate grave, cu grade de handicap, oligofrenii, ciroză.
La sfârșitul anului trecut, doar 26 dintre tinerii care au avut neşansa să crească departe de familie au primit contract pentru o perioadă de cinci ani în unul din imobilele aflate pe strada Tabaci, în aceeaşi curte cu Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova. Fiecare din aceşti tineri ascunde o poveste de viaţă cutremurătoare, însă sunt exemple bune de urmat pentru cei aflaţi în situaţia lor, care au crescut în centre de plasament şi care odată cu părăsirea sistemului instituţionalizat au ajuns oameni ai străzii.
„Toate camerele sunt grav afectate, nu avem curent electric în multe din ele“
Cei mai mulţi dintre cei care părăsesc centrele de plasament nu au avut şansa să îşi întâlnească părinţii biologici. Au crescut în centre de plasament, au fost mutaţi de-a lungul anilor prin multe astfel de locaţii, au învăţat că trebuie să fie independenţi, să se autogospodărească. Cei mai slabi dintre ei au cedat şi au îngroşat rândurile oamenilor străzii. Sunt însă şi tineri încadraţi în grade de handicap, tineri cu handicap mediu, accentuat, întârziere mentală uşoară, oligofrenie, ciroză, intelect liminal etc.
„Ştiu că părinţii meu au decedat… Am crescut în casa de copii. Clasele I-VIII le-am urmat la Filiaşi, apoi profesionala la Braşov. Am muncit timp de 14 ani în construcţii, însă, din cauza problemelor de sănătate, a trebuit să întrerup munca. Am discopatie lombară, am zile când am dureri foarte mari de spate. La fel ca şi mine, soţul a crescut în centre de plasament. Şi el are probleme de vedere şi probleme lombare. Ne bucurăm însă că suntem împreună, că am reuşit, în ciuda greutăţilor, să rămânem cu capul pe umeri, având în vedere că din generaţia noastră 20 sau 25 de tineri se află pe stradă, nu au adăpost, sunt bolnavi grav. Noroc că suntem ca o familie, cei mai mulţi dintre noi am crescut împreună, avem grijă unii de alţii, pentru că nu avem asistent medical sau social care să ne ajute în caz de nevoie. Suntem pe picioarele noastre, însă este foarte greu, având în vedere că provenim din sistemul instituţionalizat“, a povestit Stelica. În acest imobil nu au fost realizate măsuri de reabilitare de zeci de ani, fapt pentru care aceşti tineri trăiesc în condiţii improprii.
„Vrem să ne repare instalaţiile sanitare şi electrice“
Fiecare garsonieră este dotată cu bucătărie şi baie, însă instalaţia sanitară este distrusă, apa curge şiroaie pe pereţii din băi şi bucătării, iar igrasia a pătruns adânc în ziduri. „Toate camerele sunt grav afectate: igrasia a pătruns în ziduri, nu avem prize, nu avem curent electric în multe din camere. Din decembrie 2013, am primit contracte pe o durată de cinci ani pentru aceste locuinţe sociale. Nu ştim dacă o să ni le prelungească. Nu ne permitem să plătim pentru reparaţia acestor camere, nu avem din ce. În cele mai multe dintre camere suntem cazaţi câte doi, însă datoriile sunt foarte mari. Plătim chirie 50 de lei, însă celelalte utilităţi, având în vedere că sunt la comun, ajung şi la 500 sau 700 de lei pe cameră“, a adăugat Stelica.
În situaţia prezentată se află şi Mircea. Din primele clipe de viaţă a ajuns în grija statului. Are 28 de ani acum şi suferă de ciroză hepatică, fapt pentru care îi este foarte greu să îşi găsească un loc de muncă care să nu presupună un efort fizic mare. A urmat şcoala profesională, a obţinut chiar şi un atestat pentru a lucra ca agent de pază, însă îi este imposibil să îşi găsească de muncă. Nu îşi permite să ţină un regim alimentar aşa cum ar trebui la boala pe care o are. Nici condiţiile în care este nevoit să trăiască nu sunt bune, însă este mulţumit că are un acoperiş deasupra capului. Unul dintre pereţii bucătăriei este negru din cauza igrasiei, iar baia este compromisă total. Pentru a scăpa de apa ce curge şiroaie în baie, a montat un furtun prin care aceasta se scurge în toaletă. „Poţi să mori de foame… Asta e viaţa, e greu! Toate cele 20 de camere din imobil sunt ocupate de cei ca mine. Nu cerem prea mult, vrem doar să ne repare instalaţiile sanitare şi electrice din camere“, a spus tânărul.
Cum a ajuns acest imobil în paragină
În urmă cu peste nouă ani, la 1 ianuarie 2005, Consiliul Judeţean (CJ) Dolj şi Primăria Craiova au stabilit modul în care vor finanţa activitatea de la Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Craiova (cunoscut pe atunci ca şi Căminul de Bătrâni, n.r.). La acea dată în această instituţie erau internaţi atât vârstnici, dar şi tineri şi adulţi cu handicap. Din cauza costurilor mari de întreţinere pentru cele aproximativ 600 de persoane care erau internate, Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria Craiova au decis să-şi împartă asistaţii şi implicit imobilele în care aceştia erau cazaţi. Astfel, persoanele cu dizabilităţi au trecut în subordinea consiliului judeţean, iar vârstnicii în subordinea Consiliului Local. Câţiva ani mai târziu, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj a preluat în subordine Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap, aproximativ 140 de tineri şi adulţi cu dizabilităţi. Legea a impus însă ca mulţi dintre tinerii cu handicap să fie transferaţi în locuinţe protejate deschise în judeţ. Era practic o măsură care făcea parte din strategia naţională privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România. În Centrul de Recuperare craiovean au rămas doar tinerii cu handicapuri uşoare care puteau fi reintegraţi social, care îşi puteau găsi un loc de muncă pentru a se putea întreţine. Apoi, s-a transformat în Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap „Sf. Constantin şi Elena“. „Până în 2013, DGASPC Dolj suporta costul utilităţilor pentru toţi tinerii din acest centru, care erau trecuţi de 18 ani. Obligaţia lor era să se autogospodărească“, a precizat Maria Manolache, director adjunct la DGASPC Dolj. La sfârşitul anului trecut, clădirea a trecut în subordinea consiliului local care a decis transformarea acestuia în imobil cu locuinţe sociale. Odată cu preluarea imobilului de către consiliul local, au fost preluaţi şi cei 26 de tineri care depuseseră solicitarea pentru repartizarea unei locuinţe sociale, aflându-se în imposibilitatea de a-şi asigura prin forţe proprii o locuinţă. Reprezentanţii DGASPC Dolj au menţionat că nu au avut dreptul să efectueze lucrări de investiţii în acest imobil. „Imobilul aparţinea consiliului local, noi doar îl aveam în administrare şi nu avem dreptul să efectuăm lucrări“, a adăugat Maria Manolache.
„Avem nevoie de o locaţie nouă pentru deschiderea unui centru de pregătire“
Potrivit reprezentanţilor DGASPC Dolj, în următoarele luni, alţi patru tineri vor fi nevoiţi să părăsească sistemul. „În cazul tinerilor care au împlinit vârsta de 26 de ani, asigurăm suport pentru integrarea socio-profesională pe piaţa muncii, îi îndrumăm în vederea întocmirii dosarului pentru solicitarea unei locuinţe sociale. Doar luna viitoare, de exemplu, alţi doi tineri vor părăsi sistemul. Avem nevoie de o locaţie nouă pentru deschiderea unui centru de pregătire pentru o viaţă independentă. Am avut şi cazuri când diferiţi sponsori s-au oferit pentru susţinerea în facultate a tinerilor din centre sau chiar le-au plătit chiria“, a spus Florin Stancu, director general la DGASPC Dolj.
Singura alternativă care rămâne tinerilor care părăsesc sistemul instituţionalizat pentru o perioadă determinată rămâne Centrul social de urgenţă pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile“ din Craiova al Asociaţiei „Vasiliada“. În perioada 2012-2013, de exemplu, au beneficiat în acest adăpost de servicii de găzduire, masă, asistenţă medicală, consiliere psihologică şi spirituală 51 de tineri (cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani).
43 de tineri aşteaptă
o locuinţă socială
În luna februarie 2014, la Primăria Craiova erau înregistrate aproximativ 400 de cereri prin care se solicită o locuinţă socială sau ANL. Alţi 43 de tineri care au părăsit sistemul instituţionalizat se află pe listele de aşteptare. 15 dintre aceştia solicită o locuinţă ANL, iar restul locuinţe sociale.
