21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalNicu, ecologist pentru traiul zilnic

Nicu, ecologist pentru traiul zilnic

http://www.youtube.com/watch?v=2kLpbLj1UTI

\n

Îi vedem zilnic printre blocuri sau pe străzi, ducând în spate sau într-un căruț stâlcit saci uriași și slinoși din rafie, plini cu pet-uri. Se bagă până la brâu în tomberoanele de gunoi după „pradă“ și ies abia după ce au scotocit centimetru cu centimetru gunoiul. Este vorba despre căutătorii de pet-uri, iar Nicu este unul dintre ei.

Pe Nicu l-am găsit lângă platforma de gunoi dintr-un cartier central al orașului Craiova. Este unul dintre oamenii care își fac veacul la ghena de gunoi. Punctul lui de colectare este în spatele unui punct termic, într-o curte îngrădită, destinată bătutului de covoare de către locatarii din blocurile învecinate.
Stă tolănit pe un pat improvizat, tocmai ce s-a întors de pe „traseu“, și se odihnește preț de o jumătate de oră. Peste tot în jurul lui zac aruncate diverse obiecte, o carcasă de telefon, o periuță de dinți, un ciorap… plus multe pet-uri. Doi câini comunitari îl păzesc, dau să mârâie, dar se liniștesc repede. „Nu mușcă“, spune Nicu. Pe creanga unui copac, folosit în loc de cuier, stau atârnate niște haine.
Se ridică, este roșu de căldură, stropi mici îi brăzdează fruntea și fața. Pare un om blând. Sudoarea este amestecată cu o mizerie neagră adunată în jurul nărilor, pe brațe și pe piept. Îți sar în ochi unghiile înnegrite de mizerie, pe care le tot freacă, după care își mai șterge nasul din când în când, și iar le freacă. Trage repede pe el un tricou pătat și mototolit, „ca să dea bine”. Este încă buimac. „Fac asta de șapte ani. Aici stau eu. Toată lumea mă strigă Nicu, acu’, pe 13, fac 28 de ani. Ce să fac? Să dau în cap? Adun sticle (pet-uri – n.r), doze, fier, tot ce găsesc prin tomberoane. Câștig și eu un ban, să am de o pâine, de mâncare, o bere din când în când. Eu am o meserie la bază, sunt tinichigiu auto, vopsitor auto și mecanic auto, am făcut școală, dar nu am găsit să muncesc. Toată familia mea adună pet-uri. Plec dimineața la cinci, să nu vină alții înaintea mea că fură tot gunoiu’. Am zona mea aici, nu-mi iau liber decât de Paști“, povestește Nicu. Cară cu spatele zilnic mii de pet-uri pentru un câștig lunar de 300-500 de lei. Îl întreb care a fost cel mai mare câștig al lui. Își freacă cu mâna tâmplele, ca și cum ar căuta în memorie, spunând că suma cea mai mare pe care a obținut-o din pet-uri este de 700 de lei. „Iau 30-50 de lei pe zi, depinde cum găsesc pet-uri. Cel mai mult am luat… 700 de lei. Seara vine o mașină și le ridică și ne dă banii. Eu îi iau la sfârșitul lunii. Am și eu de mâncare, îmi place hamburgerul. Îmi cumpăr câte un hamburger. Ei, mai găsesc și prin tomberoane, mai iau o bere. Da, seara îmi face mătușa mea ciorbă, asta mănânc”, și continuă să povestească de-ale lui. Un copil de lângă el râde.

Sărbătorile aduc pet-uri

În curtea străjuită de copaci înalți își face apariția o femei uscățivă cu părul decolorat. A fost vopsit cândva, dar nu se mai poate ghici culoarea. Odată cu ea, o cățelușă neagră cu alb vine glonț și sare în brațele lui Nicu. „Laica, marș, Laica!“, strigă bărbatul. Dar animalul nu se dă dus de lângă stăpânul lui. Se gudură, își întinde botul și începe să-l lingă pe gât și pe față. El se șterge cu dosul palmei și dă drumul câinelui din brațe. „Asta este cățeaua mea, o am de când era mică“, spune Nicu. „Ce faci mă aci?“, îl întreabă femeia.
„Am avut și o femeie, am o fată de șase ani, Ioana, dar nu mai știu nimic de ea. Părinții și frații mei adună și ei pet-uri. Mă duc și eu seara acasă. Stăm în Brestei. Mă duc și la mătușa mea. M-a lovit o cumnată în cap, ieri am scos firele“, și arată cu mâna spre cap o rană abia închisă. Sare de la una la alta. Copilul aflat la câțiva metri distanță chicotește mereu.
Lângă gard apare și angajata de la punctul termic, femeia intră repede cu ei în vorbă, se vede că îi cunoaște de multă vreme. Își clatină capul ascultându-l pe Nicu cum își deapănă povestea lui de „ecologist“. Bărbatul se ridică și începe să arunce pet-urile într-un sac de rafie imens, înnegrit de mizerie. Nu prea mai are timp, trebuie să o ia de la capăt, altfel pierde gunoiul. Spune că cele mai bune zile sunt la sfârșit de săptămână și sărbătorile, când lumea consumă mai mult. Lunea nu prea merge, explică el, ca și când și-ar face un inventar în gând. Adună zilnic mii de pet-uri pentru câteva zeci de lei. „Acum este bine că este cald. Iarna îngheață mâinile. E rău“, mai spune Nicu.
Își ia un sac de rafie de pe gard și pleacă, târându-l în urma lui. La un moment dat se întoarce: „N-ai, doamnă, să-mi dai și mie un leu?“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS