Judeţul Dolj are patru oraşe, dintre care două au sub 10.000 de locuitori, ceea ce face aproape imposibilă absorbţia fondurilor europene. Prin trecerea lor de la comune la oraşe s-au mărit taxele şi impozitele locale, dar, susţin unii edili, acestea sunt întemeiate, având în vedere facilităţile pe care le are un oraş. În urma unui referendum la nivel local s-ar putea reveni la statutul de comună, însă administraţiile locale nu se gândesc încă la asta. Ele speră că, odată cu o eventuală organizare teritorială, mai multe comune s-ar putea aronda oraşelor lor şi ar putea lucra mai bine împreună.
Localitatea Filiaşi a devenit oraş în urmă cu mai bine de 40 de ani, în luna mai a anului 1968, odată cu noua reorganizare teritorială. El număra, la recensământul din anul 2011, 16.900 de locuitori. Primarul Nicolae Stăncioi consideră că taxele mai mari de la oraş sunt întemeiate şi are încredere că, în exerciţiul financiar 2014-2020, lucrurile legate de fonduri europene vor arăta mai bine. „Chiar dacă în programul de finanţare 2007-2013 nu am avut fonduri de finanţare suficiente şi au fost favorizate mai mult comunele, eu consider că din 2014-2020 vor veni mai multe finanţări externe şi pentru oraş. Taxele sunt un pic mai mari, e normal să fie mai mari pentru că sunt mai multe facilităţi: apă, canal, şcoli, grădiniţe, licee, spitale, care trebuie susţinute“, crede edilul din Filiaşi. Momentan, pentru comunitatea de acolo, spune primarul, nu există o dorinţă de a trece înapoi la stadiul de comună.
Edilul din Segarcea: „Este mult mai uşor la comună“
Şi în Segarcea, tot anul 1968 a fost cel al schimbării, când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948. Fiindcă oraşul pe care îl conduce număra, la recensământ, 7.019 suflete, primarul Nicolae Popa spune că din această cauză nu poate accesa fondurile europene. „Este mult mai uşor la comună, pentru că Segarcea este un oraş sub 10.000 de locuitori şi nu poate să acceseze nici un fel de program pe fonduri europene. Cu taxele este o diferenţă atât la terenul arabil, cât şi la impozitele pe casă faţă de comunele care sunt în jurul oraşului Segarcea. Dar, după noua organizare teritorială, cu apariţia regiunilor, probabil că numărul de locuitori, cei arondaţi la oraşul Segarcea, se va mări până la 10.000“, speră Nicolae Popa.
Speranţe în noua organizare teritorială
Chiar dacă taxele sunt mai mari şi fondurile europene nu prea se văd prin Segarcea, primarul aduce şi el argumentul „oraş versus comună“. „Eu nu mi-aş dori o schimbare de genul acesta, fiindcă vă spun care este situaţia: dacă pierdem din punct de vedere al taxelor şi impozitelor locale, alta este viziunea din afară a unui oraş din România decât a unei comune. Prin noua organizare teritorială vor fi arondate comune, probabil Segarcea va avea comuna Cerăt, care este la şase kilometri, probabil o să fie Calopăr sau alte comune. Atunci, se măreşte numărul de locuitori şi se îndeplinesc nişte criterii. Cred eu că altfel este organizarea la nivel de comunitate a unui oraş decât o comună“, crede edilul.
Primarul din Dăbuleni: „Nici nu mă gândesc la asta“
În ceea ce priveşte oraşul Dăbuleni, care nu mai este comună din anul 2004, edilul Nicolae Drăgoi spune că nici nu se gândeşte la aşa ceva, beneficiile fiind mari la oraş, având în vedere şi populaţia de 12.182 de locuitori de la ultimul recensământ. „Niciodată nu aş vrea să ne ducem înapoi. Suntem la oraş, avem fonduri europene, lucrăm acum la canalizare, lucrăm la un centru de sănătate mintală, lucrăm în plin. Cum adică, să ne facem iar ţărani, cum ar fi treaba asta? Să ştiţi că atunci când am trecut de la comună la oraş am avut adunare publică şi am spus exact ce se întâmplă, nu am minţit cu nimic, am spus că se dublează impozitele, am spus ce îi paşte pe oameni şi nu am avut pe nimeni împotrivă. Niciodată nu s-a pus problema asta la noi. Cred că mi-aş bate joc de oameni, nici nu mă gândesc la asta. Am făcut şcoli, canalizare, sperăm să luăm fonduri europene, să începem cu asfaltarea, deci nu. Am avut apă pe toate străzile şi avem iarăşi modernizări de căi pietonale de două milioane de euro, lucrăm în plin“, a subliniat primarul din Dăbuleni.
În Bechet, singura problemă sunt taxele locale
Primarul din Bechet, Gheorghe Ionete, deşi are oraşul cu cei mai puţini locuitori, nu s-ar gândi să-şi transforme oraşul în comună, aşa cum a fost până în 2004. „Noi avem aproximativ 5.000 de locuitori. E foarte adevărat, sunt nişte probleme mai complicate pentru populaţie şi singura pe care eu o văd este creşterea taxelor locale. Scopul nostru şi viitorul nostru este că vrem să fim oraş cu adevărat, să dezvoltăm infrastructura, vrem să dezvoltăm, mai ales că noi avem şi zona asta portuară şi Bechetul a fost oraş, în 1897, declarat de către Carol I. Noi avem o tradiţie istorică, chiar vrem să fim oraş şi să accesăm fonduri europene. E clar că este puţin mai greu pentru noi, dar dacă vom munci, vom avea capacitatea să absorbim aceste fonduri europene. Noi chiar am reuşit să implementăm câteva proiecte cu fonduri europene şi sperăm ca în cinci-zece ani să devenim cu adevărat oraş“, consideră edilul, care spune că, în perioada 2013-2014, au fost accesate proiecte europene în valoare de şapte milioane de euro.
Regionalizarea, „un pas care trebuie făcut obligatoriu“
Acesta este de părere că odată cu regresarea de la oraş la comună ar fi afectate instituţii importante care funcţionează în Bechet. Totodată, Gheorghe Ionele se gândeşte şi el că o soluţie ar fi o nouă organizare teritorială. „Dacă am fi comună, ar dispărea multe instituţii de pe raza localităţii, cum ar fi Direcţia de Finanţe, Poliţia Orăşenească, ce are în subordine vreo zece localităţi, Jandarmeria, Agenţia de Plăţi. (…) Trebuie o altfel de administrare a acestor zone, să se unească toate comunele. Nu sunt eu omul care să se poată pronunţa pe problema asta, dar guvernul şi, dacă vă aduceţi aminte, partidele politice, la momentul 2012, în campanie, vorbeau de regionalizare, descentralizare. Este un pas care trebuie făcut obligatoriu, din punctul meu de vedere. Şi ajungem şi la numărul de locuitori, pentru că asociaţiile de dezvoltare intracomunitare tot pe considerentul acesta s-au făcut, ca să atragă fonduri europene. Eu, unul, nu aş fi de acord ca localitatea mea să treacă de la oraş la comună. Ştiu că este foarte greu pentru populaţie, dar nu mi-aş asuma aşa ceva“, a spus primarul din Bechet.
Mai mulţi edili de oraşe se gândesc la comune
Primarul oraşului Ocnele Mari din Vâlcea, Petre Iordache, spune că vrea să facă un referendum pentru a întreba populaţia dacă doreşte să se revină la organizarea administrativ-teritorială a comunei. „O să propun consiliului local referendum pentru transformarea oraşului în comună. Dacă redevenim comună, taxele şi impozitele locale s-ar micşora, salariile din primărie ar deveni mai mici, organigrama ar scădea cu două-trei persoane. Acum avem 28 de angajaţi. În plus, am putea accesa fonduri europene pentru categoria noastră. Alte comune, prin SAPARD, şi-au asfaltat şi islazul“, a spus edilul din Ocnele Mari, citat de hotnews.ro. La fel gândește edilul din oraşul Livada, judeţul Satu Mare.
Poiana Mare a făcut o tentativă de a deveni oraş
Poiana Mare este comuna cu cel mai mare număr de locuitori din judeţul Dolj, având peste 10.000 de suflete. În trecut, a existat o încercare de a deveni oraş, însă populaţia nu a fost de acord din cauza taxelor şi a impozitelor care ar fi urmat să crească. „Avem cel mai mare număr de locuitori înregistrat într-o comună, ne este bine așa. Acum câțiva ani s-a încercat trecerea la oraș, oamenii nu au dorit acest lucru, conștienți de faptul că această trecere va impune automat impozite mai mari. Până și accesarea de fonduri este mai grea pentru oraș decât pentru o localitate rurală. Până la urmă, noi suntem la țară și suntem mândri de acest lucru“, a explicat edilul Marin Vintilă.
